mă sună naşă-mea
ce faci nu vrei să mergem la magazinul chinezesc
e singură de şapte ani se plictiseşte
îi antrenează şi pe ceilalţi în zilele ei câte or mai fi
se ţine bine îi place să umble
numai să nu stea între cei patru pereţi de pe vremea ruşilor
o luăm din butic în butic
mi-ar trebui şi mie dintr-asta oftează
mereu oftează am pornit de la lingură de lemn
printre străini fugeam de la fabrică să văd ce-mi face copilul
i-am găsit o dădacă ţigancă era de o curăţenie
nimeni nu mi l-ar fi îngrijit ca ea
povesteşte mult am fost deportată pe bărăgan
eram mulţi fraţi eu cea mai mare
aveam grija tuturor am fost chinuită de la cinci ani fără mamă bună
nici la şcoală nu m-au ţinut abia după ce
m-am angajat mi-am terminat liceul pe banii mei
când m-am măritat am simţit o dezlegare
ţin minte ca şi-acum ce-mi spunea mama asta de-a doua
dacă bărbatul îţi spune hai cu mine tu să laşi totul şi să te duci cu el
pentru asta am iubit-o altfel nu eram tocmai preferată
cu omul meu m-am îngăduit cât i-a fost viaţa
se opreşte în loc şi dă din cap vezi a plecat fără să mă întrebe
de data asta
n-am dat ascultare
nu m-am dus
după el
Comentarii
- poezie? -
a.a.a. -
O bucată de proză fragmentată, banală, chiar dacă ţinteşte înţelepciune sub limbajul firesc. Uneori, o întâmplare povestită e o întâmplare povestită şi atât.
Consider că
Ottilia Ardeleanu -
un text este frumos dacă îi place cititorului. Altfel, poate fi oricât de bun. Mi-am amintit de ceea ce spunea Paler: „Nu iubeşti o femeie pentru că este frumoasă, ci este frumoasă pentru că o iubeşti tu!”. E cam acelaşi lucru aplicat poeziei. Despre banalitate ce rost am eu să vorbesc, când iată ce spunea Cioran: „Nu există o artă adevărată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit oboseşte repede, nimic nefiind mai insuportabil decât uniformitatea excepţionalului.”.
Ori eu, mai mult mă transpun decât spun. Şi las pe cei care au de spus să spună. Deşi asta ar putea să pară o banalitate.
Mulţumesc pentru opinie.
- ... -
a.a.a. -
Frumos îmi citezi tu din Paler, şi mai frumos din Cioran, ducând textul de faţă (voit ori nevoit) în sfera artei, şi nu orice artă, ci aceea adevărată. Ar fi multe de vorbit despre banalitatea la care făcea referire Cioran, dar asta numai şi numai dacă textul de mai sus ar fi poezie, aşa cum observ că insişti. Asta doar pentru a fixa contextul în care ne aflăm. Şi pentru a fi de acord că, dacă faptul banal + expresia sa la fel de banală ar fi de ajuns ori măcar (într-o doză sănătoasă) un exponent axiologic, atunci toţi am fi artişti (poate) geniali.
Altfel, rămânem la citate - eu caut unul din ics, tu altul din igrec, îi lăsăm să se ciondănească între ei într-un cadru mult prea larg, dar amândoi ne simţim literaţi şi polemici.
voiam să
Ottilia Ardeleanu -
spun doar că se poate discuta despre percepţii şi percepţii...
a exprima un punct de vedere - altul, nu înseamnă neapărat polemică, iar a cita din personalităţi nu înseamnă neapărat că nu se pot pune în discuţie şi puncte personale de vedere (care chiar să coincidă cu).
dacă tu ai perceput aici un text banal, asta nu înseamnă că toată lumea vede la fel.
cât despre genialitate, am limitele mele. clar. nicidecum stabilite de mine.
nu vorbesc despre ceilalţi. ar trebui să mă erijez în Marele Judecător. apoi, ei înşişi ar trebui să fie capabili să (se) judece.
întotdeauna bucuroasă de prezenţa şi opinia ta.