Părere: o fi starea atutentică, dar ce ajunge la mine e fără personalitate. Dpdv expresiv, autorul s-a mulţumit cu ce a găsit, cu ce şi-a amintit că ar fi liric, cu ce i-a ieşit în cale. Până la "şi văd", doar imagini reluate. Contextul nu ajută deloc.

Singura parte care are ceva consistenţă e: "şi văd
porumbei înfometaţi de zbor
târându-şi lanţurile
primite în cuib"

şi finalul... fără final, adică fără "spre liniştea crucii".

Dar înclin să cred că există potenţial.