ai să te faci mare copilul meu ai să ajungi preot sau om important acuma trebuie să mănânci și să dormi nu-l mai aștepta pe tăticu o să vină el într-o seară tu ai grijă doar să te faci mare mă duc să dau mâncare la păsări stai cuminte isus nu vrea copii obraznici
of doamne copchile ce ți-a trebuit să te dai mare aviator acu ți-ai rupt mâna și m-am chinuit în spitale cu tine să nu mai faci pe grozavul ți-am spus de-atâtea ori copiii nu zboară copiii se joacă de-a zborul
să-mi dai înapoi jeleurile și tu vaporașul uite ce ne-a dat tata o bacnotă e a mea ba nu a zis s-o împărțim nu vreau am să te spun atunci o rupem în două tu iei jumate și eu jumate
mămică părintele ne-a dat iconițe emilian o să ardă în focul iadului a zis că părintele mănâncă în timpul slujbei pentru că îi e foame emilian dă-ți o palmă peste gură părintele s-a împărtășit cu isus așa cum ai făcut-o și tu
cînd voi fi mare am să mă fac mireasă lena nu-i așa că emilian e un mincinos băieții n-au cum să fie mirese atunci am să mă însor cu o chinezoiacă de ce păi îmi plac ochii oblici și luptătorul cu flautul am să învăț karate și-am să-i bat pe cei care n-o lasă pe lena în pace
ce dar să-ți aduc mamă?
promit că nu mai fug de-acasă și-am să-l las pe winnetou în pace am să fac pregătire la mate și fizică am să învăț mai mult ca să nu mai rămân corijent dar tu să nu mă mai bați bine c-a plecat tata el dădea mai tare
bunicule dacă pământul s-ar prăbuși în cer unde s-ar mai ascunde îngerii?
în oameni, miluță, în oameni
miluță hai să mai bem niște vin cam rar pe la noi tot mai rar și cum ziceai că se cheamă firma la care lucrezi? și tu dai salaru’ la oameni? bun, bun așa să mai treci coșerul s-a cam stricat seara adorm cu lumina aprinsă poate n-or veni hoții de când a plecat frate-tu nimeni nu mă mai ajută ce să-i fac îs bătrân la casă bătrînă nu urlă nici cîinii
(ține-mă doamne să nu mai cad nenorocitul de tren nu mai vine parc-aș pleca dintr-o viață ca să ajung într-alta m-au condus doar trei umbre una în spate una în față și una de braț aș fi bucuros de vreun prieten care să nu se scurgă printre degete ca apa unde mergi doamne dar tu unde mergi eu cobor la capăt de linie bun atunci poate mă trezești și pe mine)
Comentarii
Sapphire -
Eu cred că îți trebuie curaj să plonjezi în trecut. Asta pentru că nimic nu este cum credeai că le-ai lăsat. Și poate ne simțim un pic prea atacați de întoarcerea forțată în realitatea de acum a trecutului altuia, așa încât să plecăm oarecum rușinați capetele întrebându-ne "Oare ce caut eu aici? Nici nu vreau să știu despre asta..." Ei bine, am fost invitați, aș spune eu, și pe nebănuite am devenit copărtași la ceea ce este aici mai mult decât filmul unei vieți. Deosebit, sensibil, alunecând spre un final care schimbă perspectiva asupra întregii "construcții", textul acesta m-a surprins în mod plăcut. Inserțiile alb-negru îi dau aerul aparte, dar încă și mai de apreciat este că ar merge și fără ele (să nu renunți la ele cumva, nu asta era ideea!). Voi încerca să revin... din păcate prezentul dă năvală.
Aranca -
Eu iti dau o penita nu pentru acest "scurt metraj" cum ii spui, incursiune asupra trecutului pe care eu il consider intim, personal (de fapt exista, am constatat, un fel de moda de a te expune in vitrine, dar asta e o alta poveste, tu nu esti atit de vinovat), si nici pentru flash-urile stagnante in memorie ca niste reziduuri de petrol in marea egee si nici pentru fotografiile alb-negru pastrate in suflet si in albume cu atita grija, cu un fel de evlavie a copilului nevinovat caruia totul, inclusiv si mai ales, oamenii, sentimentele, i se par imprescriptibile si inalienabile in fata lui Dumnezeu. Este oferita in mod special pentru rugaciunea din final "(ține-mă doamne să nu mai cad nenorocitul de tren nu mai vine parc-aș pleca dintr-o viață ca să ajung într-alta m-au condus doar trei umbre una în spate una în față și una de braț aș fi bucuros de vreun prieten care să nu se scurgă printre degete ca apa unde mergi doamne dar tu unde mergi eu cobor la capăt de linie bun atunci poate mă trezești și pe mine) in toata aceasta falie de singuratate in care ne devoreaza somnul destinului...
emiemi -
Bianca, Marina, multumesc de apreciere. Experimentul in sine reprezinta un act de curaj, o asumare. Am incercat sa sustin fotografiille-neprelucrate in niciun fel, de un dialog. Am privit fiecare fotografie in parte si am incercat sa-mi aduc aminte de momente specifice acelei virste. Atit pozele, cit si replicile sunt adevarate. Ultima parte e o pledoarie, o revolta impotriva cresterii.
bobadil -
Simpatic colaj foto... m-a facut sa umblu la albumul meu cu poze alb-negru, dar ale mele sunt mult mai vechi... Cu atat mai mult cu cat se intampla sa-l cunosc pe Emilian "in carne si oase" si pot spune ca "tare te-ai mai schimbat omule!" :-) Mi s-a parut ca am citit mesajul unui om singur catre restul singuratatii lumii si asta mi-a placut, un fel de "message in a bottle". Cine mai deschide sticlele astea Emile nowadays? Nu am inteles de ce "experiment", dar poate ca nu sunt eu inca bine familiarizat cu incadrarile pe Hermeneia, scuze. Un text care merita remarcat, asa cum bine zice Marina, indeosebi pentru textul din partea finala. Andu
emiemi -
Andu, este experiment vizual sectiunea unde se pot posta colaje foto. Cit despre mesaj, l-ai vazut bine, atit de putin timp si atitea mesaje de citit, atitea sticle de deschis.