nicodem -
nu-mi amintesc să fi văzut vreodată
o toamnă
niște prieteni mi-au cumpărat un
puzzle cu "merii de lîngă Vetheuil"
când o să pui piesele împreună
mi-au spus
vei vedea toamna cățărată pe dealuri
ca o echilibristă efebă
am început pe caniculă
când am terminat
la crăciun
am înțeles că toamna
nu e altceva decât un
pod peste aburi
Poezie:
Comentarii
nu știu cum să spun dar textul ăsta
Virgil -
nu știu cum să spun dar textul ăsta este straniu. de ce? pentru că prima jumătate chiar este frumoasă. a doua însă este dezamăgitoare. soluțiile „își juleau câte-un cot câte-o unghie” sau „sîngele intra geodezic în mere” sună școlărește. iar finalul aduce mai degrabă a poantă fără pont. prima parte însă (aproape că aș șterge restul) m-a făcut să mă gîndesc la luminism (sau impresionismul tîrziu)
Finalul e un reuşit banc sec. (mă
a.a.a. -
Finalul e un reuşit banc sec. (mă rog, sensul său ironic - toţi scriem de toamnă - există), dar tot banc rămâne.
În rest, nici de stare, nici cerebral, nici imagistic, nici discursiv, nici, nici, nici.
am făcut mici schimbări și nu sînt
nicodem -
am făcut mici schimbări și nu sînt ultimele. ideea de la final era să spun despre toamnă ceva cu totul diferit de ceea ce ar aștepta cititorul.