Uneori am senzaţia că tin cuvintele închise precum o nucă.
Respir aerul cu profunzimea unei frunze verzi
în neclintitrea umbrei strânsă pe sub pietre
din fiecare colţ în care au rupt-o vânturile.
Pluteşte printre gânduri într-o drămuire a sensurilor
pică lângă scaunul din odaie.
Din ea curg oase
rămasă mărturie a oamenilor care s-au luptat cu timpul
nebunul se priveşte în oglindă
şi zice
doamne uite un nebun
scapă-mă de el alungă-l în adîncuri
să nu mă mai privească în ochi
atunci oglinda se cască
îl soarbe ca o ventuză translucidă
se aude blip şi blop
dincolo de pojghiţa ei
nebunul priveşte înapoi
şi zice
doamne uite un nebun
iar dumnezeu rîde
întoarce clepsidra se uită pe fundul ei
şi silabiseşte
made in china
nu-ul acesta
împodobit provocator
cu piese metalice
folosit apoi ca forceps la nașterea ideilor
știu
voi veți cânta mai departe
voi știți cât de puțin mai contează
că totul și nimicul
sunt porți diferite
ale aceluiași întreg
până una alta
rețin invitația
spectacolul e sfânt
pregătind pentru mâine
același ritual al îmbrăcării ideilor
în stofă de monstru
nimeni nu bănuia
într-o noapte de iarnă
avea să se nască
lordul banal
el era condamnat să viețuiască
într-un canal plin
cu tot felul de trucuri de supraviețuire
cum ar fi dacă pășești în el noaptea
și vrei să apuci ziua de mâine
să te-arunci pe spate dintr-o dată
ca norica nicolai
Comentarii aleatorii