într-o zi nimeni nu va mai putea scrie doar cu litere
nu știu cât de departe e ziua aceea
știu doar că toți cei care poartă cocoașă
se vor îndrepta încet
senin
vor privi zâmbind împrejur
iar apoi
ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic
se vor îndrepta spre locul
în care un foc rece
verzui
va arde fără zgomot
literele lipsite de suflet
totul însă nu se va termina aici
mottor:”curajul este graţia sub presiune” – Ernest Hemingway
era parcă-ntr-un film cu trei prieteni
o joacă de-a pus palma pe un taur
virtual furios
fii atent primul din ei chiar l-a atins
taurul numai că n-a căscat plictisit
dar al doilea a văzut stele verzi
taurul probabil super-roşu
şi-al treilea galben ud în pantaloni
acuma toţi au rîs pe chestia asta
cum se rîde în general la trecerea subită
a unei primejdii
au strigat frăţescul „ole!”
nebunul se priveşte în oglindă
şi zice
doamne uite un nebun
scapă-mă de el alungă-l în adîncuri
să nu mă mai privească în ochi
atunci oglinda se cască
îl soarbe ca o ventuză translucidă
se aude blip şi blop
dincolo de pojghiţa ei
nebunul priveşte înapoi
şi zice
doamne uite un nebun
iar dumnezeu rîde
întoarce clepsidra se uită pe fundul ei
şi silabiseşte
made in china
îmi beau yerba mate încet
obrazul pe masă aplec
lemnul vorbește
în limba lui de ascet
despre mîini nerăbdătoare și aspre
stropite cu ceară
tăieturi de cuțit
și piatră amară
într-un colț un ciob mă privește
ca un ochi de profet
mă ridic universul se-ntoarce
cu fața la mine din nou
povestea se-ascunde
în mirosul acela de lemn
și oțet
Comentarii aleatorii