niciodată, dar niciodată să nu înfigeţi mărţişorul cu ură,
femeile au vascularizare în exces,
vor ţîşni picături de sînge ce se vor transforma în mărţişoare,
îngreunaţi veţi simţi nevoia de a le dărui.
femeile au un sistem de protecţie,
aşezat la nivelul buzelor,
ele zîmbesc, ele vorbesc,
rezervă: ochii ce emit uneori lacrimi.
cumpăraţi mărţişoare ieftine, cu ace neascuţite,
Uneori am senzaţia că tin cuvintele închise precum o nucă.
Respir aerul cu profunzimea unei frunze verzi
în neclintitrea umbrei strânsă pe sub pietre
din fiecare colţ în care au rupt-o vânturile.
Pluteşte printre gânduri într-o drămuire a sensurilor
pică lângă scaunul din odaie.
Din ea curg oase
rămasă mărturie a oamenilor care s-au luptat cu timpul
Când un bărbat iubeşte o femeie
iarba lui creşte
preţ de două inimi
atât cât
să-şi poată ascunde
bătăile
prin crudul cald al clorofilei
nici o talpă
n-ar cuteza s-o calce
doar sărutul
îşi spală-n rouă
mugurii nesparţi de buza primăverii
într-un colţ de lumină
ochiul tăcut
pândeşte
dansul divin al femeii gheişe
ah
ce n-aş da
să-l cunosc
să-l simt
să-i pot mângâia perfecţiunea
Comentarii aleatorii