niciodată, dar niciodată să nu înfigeţi mărţişorul cu ură,
femeile au vascularizare în exces,
vor ţîşni picături de sînge ce se vor transforma în mărţişoare,
îngreunaţi veţi simţi nevoia de a le dărui.
femeile au un sistem de protecţie,
aşezat la nivelul buzelor,
ele zîmbesc, ele vorbesc,
rezervă: ochii ce emit uneori lacrimi.
cumpăraţi mărţişoare ieftine, cu ace neascuţite,
nu-ul acesta
împodobit provocator
cu piese metalice
folosit apoi ca forceps la nașterea ideilor
știu
voi veți cânta mai departe
voi știți cât de puțin mai contează
că totul și nimicul
sunt porți diferite
ale aceluiași întreg
până una alta
rețin invitația
spectacolul e sfânt
pregătind pentru mâine
același ritual al îmbrăcării ideilor
în stofă de monstru
aşa cum se trezesc nebunii sau muribunzii
vreau să bag praf de puşcă în ceasul deşteptător
în cucurigu’ lor de paştile cailor
să electrotro-explodez
în toate necroloagele
în toate măcelăriile
şi-n toţi aşteptătorii bucuriei de-a trăi
pînă cînd visaţi poveşti cu gura căscată
şi pînă unde ajungeţi în labirintele nimicniciei?
Comentarii aleatorii