ne plouă ne ninge şi ne arde
soarele ei de treabă
păi sunt zilele noastre spune o bătrînică
sunt nişte frumuseţi de babe şi
toată treaba e s-o laşi cum a căzut
numai aşa îţi uşurează inima
să fugă imprevizibil
ca un copil
altfel orice scăfîrlie e plină de ieri
obeză de amintiri de cunoscut
de răul ei strict necesar
iubito
dacă ne-am aduna privirile
am strânge noaptea de mână
licuricii înfometaţi
ar lua foc
pe masa ta pătată
de vin şi roze
ai picura cuvintele în urechi
le-ai face să iubească
să respire
prin transpiraţia pielii
uneori crezi că sunt pungi de supermarket
le încarci cu totul felul de confesiuni
născute pe-o vreme urâtă
într-o manta galbenă de cauciuc
pe care eu
îți scriu cum scrii la despărțire
hotărât cu mâna caier de spaimă
firul – firul cu de la sine putere
alunecă printre degete
mângâietoare la despărțirea de caier
torcătoare de sine
roabă între buzele nopții
i-am tors vagoane de spaimă
le-am împletit în fire
le-am despărțit în pânze
vagoane de putere pe șinele sângelui
valuri de memorie clandestină
Comentarii aleatorii