aşa cum se trezesc nebunii sau muribunzii
vreau să bag praf de puşcă în ceasul deşteptător
în cucurigu’ lor de paştile cailor
să electrotro-explodez
în toate necroloagele
în toate măcelăriile
şi-n toţi aşteptătorii bucuriei de-a trăi
pînă cînd visaţi poveşti cu gura căscată
şi pînă unde ajungeţi în labirintele nimicniciei?
ţara celor o mie şi una de păcate
ţara oamenilor trişti
unde nu s-a mai rîs cu buzele pînă la graniţe
de pe vremea împăratului roşu sau a împăratului verde
cine să ştie
poveştile amintesc de feţi-frumoşi de ilene cosînzene
de purici voinici ce săreau în al nouălea cer cu nouăzecişinouă de oca la picioare
iubito
dacă ne-am aduna privirile
am strânge noaptea de mână
licuricii înfometaţi
ar lua foc
pe masa ta pătată
de vin şi roze
ai picura cuvintele în urechi
le-ai face să iubească
să respire
prin transpiraţia pielii
uneori crezi că sunt pungi de supermarket
le încarci cu totul felul de confesiuni
născute pe-o vreme urâtă
într-o manta galbenă de cauciuc
pe care eu
niciodată, dar niciodată să nu înfigeţi mărţişorul cu ură,
femeile au vascularizare în exces,
vor ţîşni picături de sînge ce se vor transforma în mărţişoare,
îngreunaţi veţi simţi nevoia de a le dărui.
femeile au un sistem de protecţie,
aşezat la nivelul buzelor,
ele zîmbesc, ele vorbesc,
rezervă: ochii ce emit uneori lacrimi.
cumpăraţi mărţişoare ieftine, cu ace neascuţite,
un singur sat în memorie
bunicii în bucătăria din spate
aveau o casă cu două camere hol mare şi cămară
mirosul de curat şi cîrnaţi afumaţi.
pe atunci visam să am şi eu un hol mare cu două fotolii şi masă
la bloc abia de te puteai întoarce
şi bunicii stăteau în bucătăria de vară.
era o alee betonată apoi veceul pînă la care făceai cîţiva paşi
mă speriau viermii ce se urcau fără ţintă.
Comentarii aleatorii