un curcubeu era degetul acela în mâna mea. și bărcuțele
tot mai îndepărtate sunt oare bătăile inimii? // nu te aud.
răspunde-mi, liniște dureroasă! vreau să fii cu mine și
după. zi, hai zi măcar ce nu poți uita. // îmi plăcea când
era la serviciu și vorbeam la telefon: cineva cu cineva sau
cu florile; prin ombilic. de când s-a mutat în țara fără
mottor:”curajul este graţia sub presiune” – Ernest Hemingway
era parcă-ntr-un film cu trei prieteni
o joacă de-a pus palma pe un taur
virtual furios
fii atent primul din ei chiar l-a atins
taurul numai că n-a căscat plictisit
dar al doilea a văzut stele verzi
taurul probabil super-roşu
şi-al treilea galben ud în pantaloni
acuma toţi au rîs pe chestia asta
cum se rîde în general la trecerea subită
a unei primejdii
au strigat frăţescul „ole!”
niciodată, dar niciodată să nu înfigeţi mărţişorul cu ură,
femeile au vascularizare în exces,
vor ţîşni picături de sînge ce se vor transforma în mărţişoare,
îngreunaţi veţi simţi nevoia de a le dărui.
femeile au un sistem de protecţie,
aşezat la nivelul buzelor,
ele zîmbesc, ele vorbesc,
rezervă: ochii ce emit uneori lacrimi.
cumpăraţi mărţişoare ieftine, cu ace neascuţite,
nimeni nu bănuia
într-o noapte de iarnă
avea să se nască
lordul banal
el era condamnat să viețuiască
într-un canal plin
cu tot felul de trucuri de supraviețuire
cum ar fi dacă pășești în el noaptea
și vrei să apuci ziua de mâine
să te-arunci pe spate dintr-o dată
ca norica nicolai
Comentarii aleatorii