Curg fântânile-n cuvinte de sticlă
lacrimile ploii prefăcute-n vin
să-mi limpezesc glasul cu tandreţe
de întâmplările căzute în gol
tu departe o amfora plină
cu tot ce s-a sedimentat
împarţi trecutul lucrării
dincolo e focul care mistuie inima
trecere a timpului prin săbii de umbre
lumina îţi topeşte ceară pe frunte
turnat în bronz in statuile
din piaţa mare a oraşului medieval
mottor:”curajul este graţia sub presiune” – Ernest Hemingway
era parcă-ntr-un film cu trei prieteni
o joacă de-a pus palma pe un taur
virtual furios
fii atent primul din ei chiar l-a atins
taurul numai că n-a căscat plictisit
dar al doilea a văzut stele verzi
taurul probabil super-roşu
şi-al treilea galben ud în pantaloni
acuma toţi au rîs pe chestia asta
cum se rîde în general la trecerea subită
a unei primejdii
au strigat frăţescul „ole!”
iubito
dacă ne-am aduna privirile
am strânge noaptea de mână
licuricii înfometaţi
ar lua foc
pe masa ta pătată
de vin şi roze
ai picura cuvintele în urechi
le-ai face să iubească
să respire
prin transpiraţia pielii
uneori crezi că sunt pungi de supermarket
le încarci cu totul felul de confesiuni
născute pe-o vreme urâtă
într-o manta galbenă de cauciuc
pe care eu
un curcubeu era degetul acela în mâna mea. și bărcuțele
tot mai îndepărtate sunt oare bătăile inimii? // nu te aud.
răspunde-mi, liniște dureroasă! vreau să fii cu mine și
după. zi, hai zi măcar ce nu poți uita. // îmi plăcea când
era la serviciu și vorbeam la telefon: cineva cu cineva sau
cu florile; prin ombilic. de când s-a mutat în țara fără
Comentarii aleatorii