El își trase un fir de iarbă
prin tâmplă,
murise și se-nfigea în pământ
cu fiecare val de toamnă
și migratoare stoluri de schije.
Niște străini semnaseră cândva
ultimul tratat de pace,
dar la el ploua cu noroi
în toate diminețile,
deasupra lui creștea
un câmp de lucernă
albastră.
A amintiri
ce-ar fi putut să fie,
ea zgâria cu unghia
pe spatele frunzelor forme ciudate,
o corabie îi țâșnea vara din piept
cu pânze umflate,
toamna în rece siaj pe șira spinării;
nu știa de ce
noaptea visa foi de lucernă,
teiul grădinii,
volta de rochii
de seară
uitate;
cânt
stors din pământ,
cântece
stoarse din pântece.
Ploaia lui săpa mai departe
noi amintiri,
scrisoarea de la piept
descompusă, zicea:
oricum, n-o să vin,
am nevoie de moartea asta singur
și de ziua de mâine.
Comentarii
bobadil -
Ma bucur sincer ca textul acesta a fost remarcat, mie cel putin mi-a amintit inca de la prima lectura de Mircea Bodolan. La o adica se poate si canta, de ce nu? Felicitari. Andu
Călin Sămărghiţan -
Oau!, Andu, și pentru mine e o surpriză neașteptată. Mulțumesc de semn.
alma -
Cred ca Andu se refera la piesa "Ranitul dintre linii". Si pe mine m-a dus cu gandul, prima strofa, la acea piesa. Iar a doua strofa, la Titanic cu DiCaprio in varianta feminina. Strofa a treia imi aminteste de Cold Mountain in varianta horror. Iata ce inseamna sa ai cultura cinematografica =)). Glumesc. Doar ca traim intr-un timp in care cultura si civilizatia cinema a depasit-o pe cea a poeziei. In definitiv, este un poem trist, realist, cu un final inedit. Drept pentru care dau o penita, pentru ziua aceea de maine, care exista doar pentru poezie, pentru totdeauna.
Călin Sămărghiţan -
Alma, cu bucurie citesc comentariul tău, am mai avut o sumedenie de păreri, dar nimeni n-a vorbit despre acel final cu "ziua de mâine". Mulțumesc ochiului atent și finei percepții. Penița mi-o pun la pana de gâscă pentru mâinele poeziei.
Sancho Panza -
Calin, daca tot au fost o sumedenie de pareri, cer voie sa alatur si eu o "parelnica": Mircea Eliade, Ivan. aceeasi stare de reverie mi-au lasat-o si proza lui, si poemul tau. dincolo de argumente, desigur. iar impresia persista, vad, si la recitire.
Călin Sămărghiţan -
Adriana, mulțumesc pentru gânduri. Cu atât mai bucuros pentru impresie.
Blacksong -
îl mai citesc citesc odată, fumez o țigară și am să adorm, da' ce frumos îmi sună '' ea zgâria cu unghia pe spatele frunzelor forme ciudate, o corabie îi țâșnea vara din piept cu pânze umflate, toamna în rece siaj pe șira spinării;'' ...numai bravo :)