lessons from the book of violin classics

imaginea utilizatorului aquamarine

white violin vs. black violin

1.

da, atât o pereche de mănuși negre
peste mâinile albe
și asta în timp ce drumul se închide în față
se transformă într-o pantă abruptă și noi îngrămădiți în spate
cu trapa deschisă
și gerul blând
100 de kilometri contra vântului
Așa ne transformăm în oameni de zăpadă
jumătate negri, jumătate albi
cu suflete și nasturi roșii
oare ce visează oamenii
niște copii care zgârie chiciura aproape transparentă de pe
geamuri * ?
niște copii care întind gheața pe ele și apoi o taie cu trusa de traforaj?

2.

un moment suntem blocați
în timp ce roțile patinează în gol.
așa cum se termină toate.

întâi ne e frică
apoi ne imaginăm o poveste în care

dacă ar apărea un om de nicăieri care să știe să cânte
ne-am uita fascinați la vioara lui neagră
și degetele înroșite de frig
cu coardele intrându-i în carne
am uita de toate și frica ar dispărea

*
dacă el ar fi disperat, singur în seara de crăciun
ar căuta un ponton și s-ar arunca de pe el
în apa înghețată.
vioara lui umană n-ar pluti
s-ar sparge în bucăți, casantă

dacă i-am da mănușile noastre
el n-ar mai cânta pentru noi, s-ar duce acasă
și le-ar spune copiilor ce a visat / el singur îmbrăcat într-un echipament alb, sterilizat
cu rănile cauterizate
stătea singur pe un câmp
și cânta la o vioară foarte albă.

Așa ar fi visul lui.

3

iar
copiii l-ar asculta fascinați în timp ce mănâncă ciocolata doar noi am fi rămas acolo
așteptându-l
totul și munții de sare
s-ar fi topit
în biserică oamenii ar fi învățat să tacă imaginându-și doar lumina
pe care o dă un bec cu filamentul expus
așa cum și noi îngropați în zăpadă și mii de fotoni am fi fost fără mamă
și tată
ca niște copii singuri călătorind într-un vagon de dormit

în care a murit toată lumea
de frig

pentru că undeva pornind din svalbard
luminile boreale
au otrăvit atmosfera
și aerul foarte rece a ajuns și la noi
cu toate lucrurile înghețate în el/

sania, renii, fetița cu paltonașul gri care îl așteaptă
pe moș crăciun deși stie că el nu există
și ea însăși nu există doar

uriașele platforme petroliere din marea nordului
cu pompele
răstignite pentru ultima oară
la jumătatea drumului dintre
aer si apă

Comentarii

interesant

interesant text, aproape un scenariu, plin de imagini frumos conturate
l-am citit de mai multe ori și mărturisesc că la fiecare lectură tot descopeream câte altceva interesant
mai citesc dacă mai scrii nu mă plictisești ca alții
A
P.S. Nu mă dau în vânt după ortografie mi se pare forțată