eu sunt barca aceasta întoarsă
alege-mi
un peisaj potrivit
și o insulă
fără amprente
între ei, un aparat de fotografiat. un aparat rusesc, vechi. alături, pe masă, un film. de jur împrejur, în loc de pereți, umbrele lor schimonosite, alungite, distorsionate.
acum lasă-mă
unge-mă în catran
pentru încă o ploaie
acolo unde nu cresc case
doar cele mai vechi rădăcini
motto: și dacă timpul a trecut deja pe aici, construindu-și ultima cetate-n ruine?
cauți?
liniște. din pământ se adună cu încetinitorul ploaia.
ce cauți?
urmele. arată-mi palmele. coatele. genunchii. tălpile goale.
salcâmi răstignind șerpi de aramă. au înflorit.
dar la tine? ce fac salcâmii tăi?
Motto:
"Pământul e albastru ca o portocală."
Paul Éluard
ochii fierți și degivrați pentru a putea săpa în frunzele negre,
oasele curcubeului ce nu vor să-mi spună de ce s-au despărțit de albul matern de ce tot ce ating se face albastru ca merele mlăștinoase,
turbinele omenești devenite locuitoare ale unei bomboniere străbătute rareori de o mână luminoasă,
Comentarii aleatorii