COLajPOetiC

imaginea utilizatorului aquamarine

jucării

a lost world

1.
stau în casele cu pereții de sticlă
în timp ce eu merg pe ploaie acasă
prin pământul negru și ud

lor le pot povesti despre familia noastră
unde m-așez singură la masă printre
scaunele cu picioare lăcuite

acolo se stinge lumina devreme
și mă strigă și mama și mă strigă și tata
să-mi spună ce frumos e să te trezești dimineața

și mănânc din farfuriile lor spălate
atât de bine și toți agenții îmi
strigă să vă aduc înapoi să vi se facă
autopsiile, să fiți tăiați cu raze laser
ca să vi se oprească definitiv inimile,

și eu pe pământul negru și ud
imi simt pieptul negru și ud
printre mâinile voastre rupte
spălate bine,
încât s-au facut albe

....

nimic nu mă atinge aici
pe zăpada scursă din streașinile caselor
înșiruite

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului Thorkild

În tranzit

eram acolo
în acel dezechilibru fermecător
treceau prin noi oameni verzui
în dimineți maculate
de irisul tău zoomorf

fluture simulând arderi lăuntrice
valsul îmi suna cunoscut
din gramofon țâșneau versuri languroase
încărcate cu spaime-n carouri

insomnii avide ne pasc astăzi, iubito
prin roșul unisexuat apele lenevesc
portul e un somn lung inventat pentru

Experiment literar: 
imaginea utilizatorului solomon

...și ce mult te-am iubit

e dimineață în lanul cu maci

*

lipsesc din acest peisaj
iluminat cu neon
în contrast
lipsesc din aceasta haină
agățată în penumbra din acest trup
găoacea e spartă si eu fugită
din incintă
în timpul unui război
de proporții mărunte
nimic spectaculos nimic sângeros
nimic
m-am târât am ieșit
ce mult te-am iubit
călcâiul lasă dâră neîntreruptă pe mijloc

Experiment literar: 

Pagini

Subscribe to COLajPOetiC