Motto:
"Pământul e albastru ca o portocală."
Paul Éluard
ochii fierți și degivrați pentru a putea săpa în frunzele negre,
oasele curcubeului ce nu vor să-mi spună de ce s-au despărțit de albul matern de ce tot ce ating se face albastru ca merele mlăștinoase,
turbinele omenești devenite locuitoare ale unei bomboniere străbătute rareori de o mână luminoasă,
tu nu ești Jehanne îmi spui
nu-i suficient cã ți-ai tãiat pãrul
iar aici nu-i Orléans plutôt maintenant que demain et demain qu’après
nici cruce nici sabie
mâinile nimãnui nu mã vor curãța
ruginã
mâinile nimãnui
nu mã vor îmbrãca
armurã albã fãrã însemne de dragoste
port doar
uitã-te bine
al cui este acest chip
el râde. îmi povestește despre cele nouă milioane de biciclete în Beijing
unii dintre voi știu deja
cît de relativă e chestia asta
- N-am fost niciodată în Beijing.
- Oare se pot număra bicicletele astea? Îți dai seama... atâtea biciclete nepăzite...
- Nouă milioane... Baby, tu vrei să-mi spui ceva?
mă tot întreabă despre bicicliști și cum se pot asigura contra furtului
El: Nu mai scrie. Te rog, nu mai scrie. Uite, ia degetul meu și hai să desenăm împreună câteva contururi. Ea: Scrie, te rog. Ai promis că vei scrie. Uite, ia mâna mea și scrie.
vise ca niște hăitași
înainte
rotocoale de fum
prind aripi
și țipă
Ea: Închide: mâna. Castelul nu are nici o ieșire. Nici marea. Intră unul într-altul. Scrie.
Comentarii aleatorii