foto: sursă internet
poem: Dinu Virgil

Colind albastru

Colindăm colinda sufletelor vii
Îmbrăcate-n haina albă de zăpadă
Pentru toți aceia, cei mai triști copii
Pentru care fulgul nu mai vrea să cadă

Refren:
Clinchet de cristal
Într-al iernii bal
Naștere cu sfinți,
Îngeri prea cuminți
Dor de bucurie
Inimii să fie

Colindăm colinda iernilor târzii
Fericim lumina viselor de soare
Pendulăm trăirea, dreptul de a fi
Curcubeu de stele, aripii culoare

Colindăm colinda nașterii sărace
Se coboară duhul peste veșnicie
Într-un staul rece, plin de dobitoace
Își începe Fiul buna lui pruncie

Colindăm colinda magilor vestiți
Ce-au venit cu daruri, întru închinare
Luat-au drumul stelei, sfânt călăuziți
Pân-la ieslea plină de curat iertare

Colindăm colinda dragostei albastre
Nobile și bune, de creștin de viță,
Viața ta Christoase, crucea vieții noastre
Pentru îndreptare și-ntru pocăință

Colindăm colinda marii sărbători
Care intră-n case cu-n bătrân Crăciune
Pe la geamuri, gerul pune dalbe flori
Că răsare-un astru care nu apune

Colindăm colinda îngerilor buni
Coborâți în noaptea sfântă de iubire
Să-mpletească mândre, falnice cununi
Pentru soarta noastră, pentru fericire

Colindăm colinda fulgilor de nea
Prăfuiți pe lume într-un semn de pace
Dumnezeu veghează după o perdea
Surâzând șăgalnic, face semn și tace

Colindăm colinda vântului ce bate
Printre crengi golașe, suflete pustii
Dă-ne Doamne blânda, dulcea libertate
De a fi de-a pururi vrednicii-ți copii

Vă urăm urare de Crăciun frumos
Seara ce-o petreceți, caldă amintire
Sufletul să fie plin de rod mănos,
Lacrima să uite de obraz subțire.