Sixtus -


Iată chintesenţa a ceea ce m-am chinuit să spun şi n-am putut spune în textul precedent:
Nichita:….„cuvântul este numai materialul poeziei, culoarea este numai materialul picturii, linia numai materialul desenului, sunetul numai materialul cântecului. Arta cuvântului este numai cea mai neimportantă din meseria poetului. Kant afirma odinioară că forma e cazul sublim al vorbirii şi că forma perfectă atrage conţinutul. Nu îndrăznesc să-l contrazic pe acest minunat filozof, dar, bănuiesc, că un conţinut minunat, tainic şi revelat atrage după sine o formă minunată şi revelată….necuvintele sunt tăcerea barbară dintre două idei sfinte… „
Cogito:
Comentarii
probabil este un exces din partea mea. dar imi permit
Virgil -
probabil este un exces din partea mea. dar imi permit acum un exces pentru nichita.
Da, Virgil, excesul e pentru Nichita. Sa tacem barbar
Sixtus -
Da, Virgil, excesul e pentru Nichita. Sa tacem barbar cu necuvintele sale si sa simtim Poezia...
Îmi recunosc ignoranţa...E prima dată când am vizionat
Maria - Doina -
Îmi recunosc ignoranţa...E prima dată când am vizionat acest interviu şi am amuţit ...restul e doar un schimb de cuvinte vii, nerostite, dar care aleargă bezmetice către Poet.
Mulţumesc pentru postare!
da, foarte interesant
sebi -
Nichita ajuns aproape de degradare. Un interviu în care se înghesuie unii să-i smulgă cuvinte, probabil după multe pahare de votcă, cuvinte care, cel puțin la început, sunt ode jenante aduse prolecultismului. dincolo de valoarea ”iconografică”, apropo de unul dintre subiecte, așa zisul interviu, discuția e mai mult o șuetă între amici de pahar. Adam Puslovic era, se știe, prieten bun cu Nichita, cel a cărui genă rusofonă l-a trădat nu doar în nostalgia după Cehov, ci mai ales după alte apucături...
Trist, ăsta e interviul, pasaj care a mai circulat pe net. Trist, alcoolizat, o realitate ingenuă pentru majoritatea ”fanilor”.