am rămas în urmă
o navă eșuată /totul trebuie să fie real
să merg pe scări: sunt scări/ cobor la naiba nu am timp
să mă gândesc la simboluri
să trec prin cartier și să fiu atentă la glezne/ ziduri cenușii
trotuar fărâmițat/ ce-mi pasă cineva ar scoate metafore
sensuri oriunde intru
am senzația de corp străin
deasupra mea năvălește o materie densă
cu o singură calitate: apasă
acum sunt doar într-un local
și pare liniștit cu mese - ținte
stau la una din ele desenez un chip
pe stradă nu e nimeni
doar proiecțiile din trecut
ambalate în gips risipite ca pe o tablă de șah
umbre decupate- să construiesc o nouă zi-
aruncate la întâmplare
un local cu tipi/ nu-și spun nimic/
lângă fereastra verde un om pe care se așază praful
privește odată cu mine
pe masă: flori de plastic și zeul lor mort
Comentarii
andreea iancu -
imi plac textele complexe. de la tine as citii orice, ma reconforteaza la nebunie.dupa fiecare poem citit imi lasi un gust de placere, extaz mai mult asa cum mi s-a intamplat dupa ce am terminat de citit " un suras pt. cianura ' , o stare de stare prin amplificare. eu gasesc cartea aia ca fiind una dragalas de apetisanta. sa incep cu faptul ca m-ai dus mult cu gandul la frida, eu o iubesc mult pe fatuca asta si personajele ei hipnotice si verdele care da mereu bine intr-un local/ bar, parca suna putin pretentios local. primul vers mi se pare putin prea alaise, dar ritmul pe care il impui dupa ce ai trecut de acesta este coregiously.ai simboluri, metafore, scaricele, heliograme si ma innebuneste acest text. acum sa nu te sperii de ceea ce vad eu in el. un ultimul cuvant. ai un caracter dramatic scenic si e impunator, pt ca dai multe indicatii regizorale si privind de sus e ca si cum ai fi un masinist si ai casca ochii uimit, nultumesc a! si pe textul asta as asculta o melodie din les choristes. un film tare emotionant cu pepino sau ceva de genul.
Ioana Dana Nicolae -
Andreea, m-ai servit și mai demult cu cianura asta, o să devin imună. Mai ales că n-am fost niciodată adepta unei astfel de lecturi. M-am gândit și eu la cuvântul bar, da, cred c-o să schimb și primul vers, e o construcție previzibilă. interesant ce-mi spui despre caracter dramatic. Mulțumesc.
lucian -
ideea navei esuate sustine imaginea visului... trecerea prin cartier, ca prin univers, plina de grijile marunte ale gleznelor delicate si firave... materia: idee ce prin densitatea sa este apasatoare... restul poemului se petrece intre imagini lipsite de esenta, afara de ultimul vers. cel mai reusit. cel care potenteaza imaginatia cititorului cu tot felul de imagini ale naturi moarte sau imaginare. cu aleasa stima, mircea nincu p.s. mie imi place sa incep poemele cu cel mai inspirat vers.
Ioana Dana Nicolae -
Mulțumesc, Lucian, pentru filmul proiectat de tine (așa cum ai văzut tu poemul), asta e esența unui comentariu de fapt: ce se vede și cum. Mulțumesc și pentru ps. Ne mai citim! și mâine!
Oriana -
Ma intreb cum ar fi acest demers poetic fara acele trei de ca-uri si trei de care-uri in "ca o nava", "care are", "ca niste tinte", "ca pe o tabla", "cu care sa construiesc", "in care tipii", "un om pe care"? Oare nu se poate sugera asemanarea fara cuvintele "ca", "asemeni" si "precum"? "Un local cu tipi tacuti", "am rămas în urmă/ navă eșuată/ totul trebuie sa fie real" "materie densa/ cu o singura calitate: apasa", "cu tinte intinse pe mese", "doar proiecțiile din trecut/ ambalate în gips risipite pe tablă de șah/ umbre decupate/ schele pentru o nouă zi", "lângă fereastra se așază praf verde peste un om" etc Imi place tot ce incerci sa spui, mai putin cum spui.
Ioana Dana Nicolae -
Orana, mulțumesc pentru observațiile făcute, am și încercat să remediez. Acesta e un text recent, pe care o să tot intervin.