Ram -
Îmi așezi la picioare ofrandă
sâmburii
să fiu mama lor de suflet,
trasezi de-a dreapta și de-a stânga mea
livezi,
de-a latul îți pui palma,
chitara se zbate-n opreliști.
Aproape static
ce se petrece între noi,
cuvintele se dezbină în alte înțelesuri,
dor asemenea mineritului sub coaste tinere,
unde
utilul, sterilul și fertilul
ne mânjesc pe rând
zilele de luni.
În poale strâng cireșele
cu viermi,
greu mă dezvăț de coșmaruri
în care
presimt
ieșind țiparii cu ochii spre mal.
Poezie:
Comentarii
bobadil -
Ramona, bine ca ai rasarit. Poemul tau spune in cateva cuvinte multe lucruri pe care le-am citit, marturisesc, mai mult "printre randuri". Imi amintesc chiar Blaga (Lucian marele, nu candidatul asta la primaria bucurestilor :-)) spunea ca o metafora face un poem iar doua il ucid. Desigur unul ca Bukovski (care ar fi suspendat pe Hermeneia de la primul text postat) ar spune ca si o singura metafora ucide poemul... Insa dincolo de un fel de polemica (literara, desigur) pe care sper sa o purtam candva pe aici, poemul tau mi-a placut. Mi-au placut alaturarile de cirese cu util, steril si fertil (si daca nu ziceai in bio se intelegea) dar mai ales cat de "greu ma dezvat de cosmaruri". Keep the good work. Andu