Tetley

imaginea utilizatorului Aranca
niente a nessuno

© Marina Nicolaev

nu am băut niciodată yerba maté
prefer ceaiul englezesc
în dimineți limpezite prin aerul de septembrie
privind mușcatele
despre care nu se scriu poeme
nici acolade albastre

golful se contractă în plămâni treptat
sunt locuri fără frontiere unde tu nu mai poți ajunge
porturi de unde nu ți-am scris nimic
felină singură
inima
în proprie armură de gânduri

unii spun că există undeva insula fericirii
atunci când ți se coase la naștere semnul fiarei
în piept ca o mușcată mare de sânge

într-o zi voi înota dincolo
lângă valvele cerului
mări necunoscute vor înghiți
strania carcasă roșie
a nimănui

știi
eu nu-mi schimb tabieturile

Comentarii

un poem bine stapanit de la un capat la celalat. Luciditate asumata, sublimand discret in (auto)ironie, un univers liric tributar simplului, privit ca solutie singulara... "prefer ceaiul englezesc în dimineți limpezite prin aerul de septembrie privind mușcatele despre care nu se scriu poeme nici acolade albastre" impresionata, Marina. asez o penita. Adriana

mulțumesc Adriana. Mi-am asumat după cum observi, toate consecințele: "Tetley" este ceaiul meu preferat.

S-a folosit atât e des "yerba mate" pe hermeneia, încât am impresia că nu se mai poate scrie despre nimic altceva. Deja am devenit alergică!

draga Tincuta, cu siguranta alergiile sint rele si neplacute. Personal ma indoiesc ca poti face alergie de la yerba mate. Poate e de la altceva. Eu zic sa mergi sa te cauti.

Tincuța, acest text se referă la ceaiul meu preferat englezesc marca Tetley. Ție îți plac mușcatele?

Impresia de absorbție a golfului în plămâni e foarte puternică, mi-a plăcut mult metafora. Am reținut și "armura de gânduri" și "valvele cerului". Frumos. Biata Tincuța, a spus și ea ce a simțit despre yerba mate și lumea i-a sărit în cap...

Exact ce spuneam! Mă aștept să se scrie mult și bine despre yerba mate. Succes tuturor! Mie îmi place mușețelul, dragă Marina. Făcut în România. Virgil, nu știu unde să mă caut, dacă tot m-ai sfătuit, spune-mi și unde! Biata de mine! Toți mi-ați sărit în cap. Și eu care credeam că avem dreptul să ne spunem liber opiniile...

"Și eu care credeam că avem dreptul să ne spunem liber opiniile..." Da, toți au dreptul să-și spună liber opiniile, dar se așteaptă opinii literare strict referitoare la acest text. Mulțumesc.

Yerba mate făcea parte din text. Nu m-am îndepărtat de la subiect. Cu plăcere.

Draga Tincuta, M-as fi bucurat sa imi spui direct parerea ta despre poeziile yerba mate nu sa aflu indirect prin comentarii de la alt text. Eu am scris in unul din volumele mele din perioada 2001-2003 despre "ceai de tei ubesc" deci ceaiul nu e ceva nici nou nici iesit din comun in poeiile mele. Revenind, si mie imi place teaiul de musetel, dar mai mult cel de coada soricelului. Dar, la fel ca musetelul, coada soricelului nu suna foarte poetic. De aceea ne refugiem in spatele unor nume de ceai ce suna exotic precum yerba mate si tetley. Pe de alta parte, scriem despre ceea ce bem zilnic din lipsa de ceaiuri romanesti. Tabieturi fara voie si fara discriminare. Draga Marina, Dureros de aluziv acest debut de poezie, in spiritul observatiilor Tincutei: "nu am baut niciodata yerba mate". Cu muscatele mi-am incheiat socotelile inca de pe vremea epocii de aur. Prea multe femei au murit aiurea. Muscata ar trebui sa devina un simbol funebru in Romania. Asta e parerea mea, asa sentimentala si stupida cum e. Patetica strofa penultima, ingrozitor de low esteem as spune: "mări necunoscute vor înghiți strania carcasă roșie a nimănui" Noroc ca ultimul vers defileaza un pic de forta si ridica spiritul spre culmi negate de restul. Toti suferim de ceva, din suferinta si surpriza am scris acest comentariu, sper sa nu ma intelegi gresit si sa te supere prea tare. Cu drag, /O\

Cred că Adriana și Gebeilzis au înțeles cel mai bine ceea ce am dorit să transmit. Nu cred că e o aluzie dureroasă dacă îmi permiteți (nici pentru versurile emblematice ale lui Virgil Titarenco și nici pentru yerba maté și producătorii ei), prin negația (sinceră) din primul vers, "Tetley" e doar sugerarea unui "ritual", unor gesturi deja intrate în reflex ce țin de prezentul și structura mea. Chiar dacă mușcatele sunt florile vădanelor în locurile natale ale bunicii mele, ele mi-au marcat frumos copilăria și viața de acum. Mușcatele de aici parcă au o sălbăticie a nuanțelor mai mare decât în alte ținuturi. Poate doar cele de la mânăstirea Agapia să le întreacă (acolo unde măicuțele au toate paradoxal, nu? studii superioare) sau cele ale Rohiei monahului Nicolae Steinhart... Am zilnic în fața ochilor chiar aceste imagini pe care vi le-am arătat (golful, marea, mușcatele și gândurile în armura lor) precum și ceaiul englezesc Tetley, întregul acesta care nu face decât să amplifice murirea mea. Mușețelul e prea diuretic, Tincuța, chiar dacă e de acolo de unde spui că e. Deși noaptea, luna deasupra mării rușinoasă ca o fată mare, mi se pare de mușețel... "eu nu-mi schimb tabieturile"...

Am mers pe ideea că ce e prea mult strică, dragă Luminița. Și în poezie e la fel.

Tincuța, ai pedalat pe o idee (fără a ști să mergi cu bicicleta) sub un text pe care nu l-ai înțeles.

Sper să înțeleg după ce beau yerba mate! Aluzia la bicicletă mi se pare foarte filosofică. Ai dreptate.

prin acest comentariu voi incalca regulamentul. stiu, asa ca nu mai e nevoie sa ma avertizati...;) Tincuta, fara resentimente...incearca sa lasi deoparte subiectivismul si citeste poemul cu adevarat. O sa ai o surpriza placuta daca vei reusi sa vezi ce vrea sa spuna Marina prin primul si ultimele doua versuri. E o negatie in primul vers! dar cred ca ai trecut peste ea si ti s-a amarat de la ceaiul acela...:) nu te supara pe mine, comentariul meu nu se vrea a fi ironic. Adriana

Draga Tincuta, te rog sa incerci sa faci comentarii asupra textelor, ferindu-te sa te folosesti de ironie. Nu se supara nimeni daca faci un comentariu negativ asupra unui text, ba chiar exigenta este incurajata, atat asupra propriilor texte, cat si in comentariile asupra altor texte. Numai ca nu vad in ce masura se apropie de un comentariu adecvat unui spatiu literar informatia ca tu bei ceai de musetel, mai ales pentru ca este facut in Romania (ai ceva impotriva produselor din alte tari? e dreptul tau, dar nu e locul potrivit sa sugerezi ca acesta ar fi un merit) sau ca tu personal te-ai saturat de "yerba mate". Atata vreme cat nu te-ai aplecat asupra respectivelor texte si nu ai facut comentariile de rigoare in care sa arati, eventual, in ce masura tema respectiva este prea uzata, consider ca orice aluzie de acest fel este cel putin neinformata. Asa ca, draga mea, daca arunci o piatra, nu te astepta neaparat sa primesti flori inapoi. Desi poate unii dintre noi, editorii, ne-am dori asta, pentru ca nu ar mai fi nevoie sa intervenim, e poate uneori prea mult sa ceri unor oameni pe care tu ii ironizezi gratuit sa nu iti raspunda. Sper sa nu fi inteles nimeni gresit interventia mea, si sa incercam cu totii sa folosim hermeneia potrivit scopului sau.

Of, mult zgomot pentru nimic. Vă mulțumesc celor care mi-ați răspuns dar trebuie să fac o precizare! Nu am aruncat nici o piatră. Mi-am spus o părere sinceră, pe care nu ați acceptat-o. Avea legătură doar cu primul vers. Atât! Că e bună poezia, că nu , treaba ei. Dar eu nu ironizez gratuit pe nimeni, până nu mi se răspunde în doi peri chiar de către editorii hermeneia. Profetul; " eu zic să te duci să te cauți" Aranca " fără a ști să mergi cu bicicleta" și alții... nu are rost să enumăr comentariile. Acestea fiind zise, la o părere sinceră în subsolul unui text, editorii ar trebui să nu se mai creadă Dumnezei și să accepte și părerile muritorilor de rând. Altfel, tot efortul pt acest site literar este în zadar. Dacă după fiecare propoziție vor exista km de comentarii aberante, ca să i se scoată ochii celui care a deschis gura, mai bine să tăcem toți și să scriem ceea ce putem fiecare. Mulțumesc încă o dată și succes tuturor!

nu am știut că e de ajuns să citești primul vers pentru a exprima o părere literară și să devii alergică. poate ajută mușețelul.

Dragă Tincuța, comentariul tău inițial "S-a folosit atât e des "yerba mate" pe hermeneia, încât am impresia că nu se mai poate scrie despre nimic altceva. Deja am devenit alergică!" a fost ironic cel puțin la adresa a trei persoane, dintre care doar întâmplarea face ca una dintre ele să fie editor, iar alta, directorul hermeneia. Răspunsurile lor au fost pe măsură de ironice, este adevărat, dar, așa cum îți spuneam, nu spera că numai tu ești singura care râzi de o ironie făcută de către tine. Iar dacă ai să continui să susții că "ai făcut un comentariu sincer", atunci sfatul lui Virgil îl poți lua la fel de "ad literam", înțelegi ce vreau să spun? Pe cât de sinceră ești tu când spui că ești alergică la "yerba mate", pe atât de la obiect a fost și sfatul lui să te cauți la doctor, pentru această formă de alergie. Te rog să recitești cu atenție comentariul meu anterior: când vei face un comentariu asupra unui text, în subsolul textului respectiv, justificat, fără să arunci cu sentințe sau cu ironii, pe hermeneia nu vei fi niciodataă criticată pentru că ai avut o opinie negativă, indiferent cine este autorul. Mai precis, draga mea, tu nu ai avut nici o părere negativă, nici asupra acestui text (pentru că el, așa cum ți s-a mai atras atenția, NU vorbește despre yerba mate), nici asupra poeziilor celorlalți doi autori, pentru că nu s-a referit la textele respective, ci doar la faptul că tu "te-ai săturat" cu alte cuvinte să citești despre asta pe hermeneia. Cât despre ce și cât ar trebui să ți se răspundă, da, sunt de acord, Tincuța, cu tine. Eu una mi-aș dori ca, eventual, comentarii ca ale tale să fie pur și simplu ignorate. Ceea ce ar conduce, în cele din urmă, dacă persoana face repetat astfel de comentarii, la ignorarea oricărui fel de comentariu al ei, fie el "regulamentar", fie nu. Eu aș spune că este cea mai bună lecție... dar nu îmi pot impune părerile mele personale în fața nimănui, iar comentarii laconice, ironice vor duce mereu, din păcate, doar la reacții negative, iar noi nu ne dorim asta pe site. Așa că te rog încă o dată să îmi înțelegi demersul și să nu mai consideri că este în van efortul, pentru că eu nu am intervenit aici nici pentru Virgil, nici pentru Marina, nici pentru Oriana, ci pentru tine (reține, te rog, nu împotriva ta, ci pentru tine). Ba mai mult decât atât, am făcut efortul de a citi și alte comentarii ale tale, și am înțeles pe undeva că ești obișnuită să arunci ușor cu sentințe, așteptându-te probabil la un "dialog" asemănător unui cenaclu. Dar mediul virtual nu oferă aceleași facilități ca acela real, o vorbă aruncată în vânt nu se explica la fel de ușor, până să apuci să argumentezi ea s-a transformat deja în furtună etc. Nu facem chat aici, și nici ședințe de cenaclu nu putem să facem online. Sper să se încheie aici șirul comentariilor inutile demersului literar și să ne întoarcem cu toții la scriere și comentarii la obiect. Te așteptăm cu texte și comentarii în care să apreciez și eu efortul tău, pentru că hermeneia nu este făcută, aici ai dreptate, de editori sau moderatori.

Foarte placuta stare mi-a lasat acest text, Aranco. M-am bucurat sa te citesc...