Virgil -
...
printre tulpini de bambus
lumina din zori
nestingherită trece
***
tulpini de bambus
lumina din zori trece
nestingherită
______
la marginea lacului
număr pietrele
vîntul tulbură apa
***
apa lacului
înfiorată de vînt
număr pietrele
______
pe lanțul de aramă
picură apă
a început să plouă
***
picură apă
pe lanțul de aramă
ploaia de seară
Poezie:
Comentarii
Părerea mea că niciunul din
Maria - Doina -
Părerea mea că niciunul din poemele de mai sus nu este haiku, ci doar tristihuri, micropoeme foarte frumoase care surprind imagini în stil nipon. Un haiku are 5-7-5 silabe, obligatoriu un kigo (cuvânt care să sugereze anotimpul) şi un kireji ( o pauză, un fel de cezură fie între grupurile de silabe 5 şi 12, fie între 12 şi 5, mai exact, fie după primul vers, fie după al doilea). Poemele de mai sus au 12/5/12 silabe. Cred că ar putea fi reformulate.
Erată
Maria - Doina -
,,7/5/7 silabe" în loc de ,,12/5/12 silabe"
n-am prea înțeles ce ai spus,
Virgil -
n-am prea înțeles ce ai spus, Doina. Ori nu știu eu să număr ori nu știi tu. Pentru că eu continui să văd acolo 7 5 7. Dar nici măcar asta nu este neaparat o problemă. După cum nu sînt nici celelate argumente pe care le aduci tu. Am stat de vorbă cu specialiști în cultură și poezie japoneză. Din ăia adevărați. Și te asigur că tot ce susții tu aici nu este valid. Reprezintă doar o percepție rigidă și școlărească pe care unii din Europa sau Rmânia o au despre poezia japoneză sau despre haiku. Lucrurile sînt mult mai nuanțate și sub nicio formă un japonez nu gîndește în felul acesta mecanicist în care gîndești tu. Dacă îmi permiți, abordarea ta este asemănătoare cam cu modul în care un cowboy din Texas s-ar apuca să ne demonstreze cum se joaca „cu adevărat” călușarii. Nu vreau să spun prin aceasta că un european sau un român nu ar putea să înțeleagă sau să scrie haiku cu adevărat. Doar că acest lucru ține mult mai mult de un mod de a gîndi și a te raporta la realitate și cu mult mai puțin la niște reguli rigide scolastic insușite. Și chiar între japonezi există multe nuanțe. Cam la fel cum vezi nuanțe într-un sat românesc cînd este vorba ca femeile să îți descrie cum se face „corect” o cergă, sau cum se face claia. Te asigur că fiecare va avea specificul ei. Cam la fel e și cu japonezii. Dar trebuie să stai de vorbă cu ei și nu să înveți chestiile astea din cărți.
p.s. Doina. pariez că dacă te
Virgil -
p.s. Doina. pariez că dacă te întreb repede nici nu știi ce este acel lanț de aramă.
Stiu sa numar, dar nu stiu sa
Maria - Doina -
Stiu sa numar, dar nu stiu sa scriu. Iertare. De acord cu ce spui, in totalitate. Eu sunt adepta haiku.ului clasic, chiar daca la ultimul Simpozion International din 1999 s-au luat unele decizii cu privire la poezia moderna.Cu japonezii nu am vorbit inca, dar sper sa se intample in curand. Deocamdata am doar un poem publicat pe prima pagina intr-o revista japoneza. Ai castigat pariul. Regret ca ma limitez aici...sunt pe drum spre Bucuresti si mi-e cam greu sa scriu. Toate cele bune!
o casă japoneză clasică nu
Virgil -
o casă japoneză clasică nu are uluce sau jgheab sau scurgerea aceea tubulara de la streașină cum au casele occidentale. la streașina casei japoneze se află un lanț vertical (uneori poate avea tot felul de componente specifice, clopoței, minipagode, etc) pe care apa de ploaie nu coboară val-vîrtej ca prin uluc ci se prelinge (japonezului îi place aceasta calmă armonizare cu natura). La capătul de jos al lanțului este de obicei un vas de piatră în care se adună apa de ploaie pe care japonezul o prețuiește foarte mult și cu care își udă copăceii bonzai. La acel lanț m-am referit în textul meu. în engleză se spune „rain-chain”.
Și acum următoarea ghicitoare: știi de ce japonezii preferă 7-5-7 în haiku? Și de ce nu alte combinații?...
o imagine luată de mine acum cîteva săptămîni. chiar dacă nu în Japonia.
Mulţumesc mult!
Maria - Doina -
(începusem răspunsul imediat, dar nu am mai avut baterie la laptop). Îti mulţumesc pentru descrierea amănunţită. M-a bucurat să aflu acest detaliu despre japonezi. Mi-a creat o stare de bine, de calm, de frumos. În lanţul de aramă e spiritul nipon Imaginea lui şi povestea folosirii lui e un haiku în sine. Ştiu că japonezului îi place,, această calmă armonizare cu natura" şi îl admir pentru ingeniozitatea lui. El face în aşa fel ca tot ce creează să par necreat, ci de ,,acolo". Acum îmi înţeleg şi mai bine latura mea uşor niponă (...şi zâmbesc amintindu-mi că nu prea suport zgomotul apei care curge în cadă, aşa că fac în aşa fel ca apa să se scurgă pe furtunul spiralat de la duş :) ) Şi tot abia acum înţeleg ultimul haiku în toată frumuseţea lui de dincolo de cuvinte, cu menţiunea că ultimul vers e explicativ, arată o cauză şi nu lasă loc meditaţiei. Căt despre structura fixă a numărului de silabe, nu cred că ştiu ce ştii tu. Poate sunt mai multe mituri. Aştept cu nerăbdare răspunsul. Eşti sigur că te referi la structura 7/ 5/ 7 şi nu la 5/ 7/ 5 ?
da, am greșit eu. well, îmi
Virgil -
da, am greșit eu. well, îmi cer scuze. e cu adevărat nescuzabil. în orice caz, ce vroiam să spun este că japonezii au o aversiune profundă pentru numerele pare (probabil cu excepția lui 8). probabil cel mai evitat este 4. de aceea ar fi fost probabil imposibil să aleagă alte cifre. încă o dată, gafa mea cu inversarea este realmente nescuzabilă.
sper să îmi fi reabilitat
Virgil -
sper să îmi fi reabilitat acum greșeala
Mie mi-au plăcut toate.
Cristina Moldoveanu -
Mie mi-au plăcut toate. Desigur nu e necesar să scrii obligatoriu 5/7/5, în afară de cazul în care vrei să scrii haiku tradiţional. Dar e oarecum absurd să pretinzi că poţi fixa drept lege pentru alte limbi ceea ce japonezii au stabilit iniţial pentru propria lor limbă. Sunetele, amploarea, lungimea lor diferă. Ceea ce cred că e mai important este cizelarea measajului şi imaginilor chiar dacă numărul silabelor este mai mic (mai mare nu e bine, decât excepţional, cu una sau două silabe în plus). Poemele de mai sus reuşesc să fie şi tradiţionale ca formă şi frumos construite intrinsec.
Interesantă aversiunea
Maria - Doina -
Interesantă aversiunea japoneză faţă de numerele pare. Sunt curioasă care ar fi cauza. Cred că e legată mai mult de structura limbii, de ritmul ei.
Oricum, chiar dacă sunt adepta poemului clasic, dorind să concentrez frumosul ca soarele în stropul de rouă, sunt de acord cu ceea ce spune Cristina Moldoveanu şi anume că e într-un fel nedrept să fie impusă aceeaşi structură fixă altor popoare cu alte limbi. Ideea e să poată fi exprimată starea în foarte puţine cuvinte şi să se lase loc meditaţiei, reflecţiei.
Inversiunea numărului de silabe mi-a zguduit un pic temeliile, dar ce frumos am construit apoi pe ele. Deci, tot răul spre bine. Acum compar cele două variante ale fiecărui poem şi pot vedea clar că e mult mai bine concentrat mesajul în structura 5/ 7/ 5 decât în 7/ 5/ 7. Mie îmi place să folosesc cezura. Spre exemplu la ultimul poem ar fi două situaţii:
picură apă
pe lanțul de aramă -
ploaia de seară
sau
picură apă -
pe lanțul de aramă
ploaia de seară
Prefer varianta a doua.
Celelalte poeme în forma refăcută concentrează imagini din natură şi mă fac să îmi pun întrebări, să meditez. Simt cum lumina şi văntul, înfiorarea şi căntecul mi se strecoară în suflet. Şi pietrele au greutatea lor, iar apa lacului e atât de firavă. Aş putea continua scriind un eseu... Dintre categorile estetice specifice haiku-ului remarc mei şi karumi, drept pentru care semnul meu de apreciere.
Mulţumiri pentru dialogul literar.
PS. Mi-am amintit de o situaţie când colegii dintr-un club de haiku mi-au sugerat să las cu o silabă mai mult la ultimul vers fiindcă avea o altă valoare. Aveau dreptate:
Poemul meu:
geamul cât palma -
suficient să se întâlnească
cerul cu irişi ( 5 silabe )
Varianta propusă de colegi:
geamul cât palma -
suficient să se întâlnească
cerul cu irişii ( 6 silabe )
Se poate observa diferenţa de sens. De fapt eu aşa voiam să transmit, ca în varianta colegilor, dar am tăiat piciorul ,,cenuşăresei" ca să intre în condur :)