Doamne cuvântul tău este o fântână
la poalele muntelui
sub abur înoată apele dulci
le beau păsările nopţii
şi apoi adorm
în cuiburi pe stâncile mele

dimineaţa zilele îmi întineresc
se îmbracă în haine albe de in
rămân prăbuşit printre lei
în groapa din mine
în mijlocul lor
te aştept cu gândul
cuibărit
în cuvintele
limpezite de buze