Azi am pătruns sub mantia albită,
Peste natura toată risipită.
Să cat sub patul putred de frunzișuri
Cum germinează viața-n ascunzișuri.
- Hei ! m-a strigat deodat` un ghiocel.
Ajută-mă de vrei, căci măricel
Nu-s de ajuns, să ies înspre lumină !
Putere n-am destulă-n rădăcină !
Suflând în pojghiți, drumul i-am croit
Și puiul de lumină-a răsărit
Îțind scufia-i albă înspre ceruri.
Dar, zgribulit, s-a-ntors pișcat de geruri.
- Vai mie! Vai de mine! Ce mă fac?
Întreabă ghiocelul un gândac
Ce somnolent mișcase doar un pic.
- La ce-i afară, nu mai fă nimic !
Rămâi la locul tău și fii deștept
Sau ia-te după mine! Eu aștept
Covorul alb, de tot să se topească,
Și astrul, gerul tot să-l risipească !
Și-a strâns corola dalbul ghiocel.
- Așteaptă până-i fi mai măricel !
I-am spus eu, vântul, și-am plecat pe-afară:
- De-abia-n trei zile fi-va primăvară!
Tu doar atunci arată-te la față !
Vestește abundența de verdeață,
Păstrându-ți rostul tău de vestitor,
Răzbit prin al omătului covor.
- Îți mulțumesc, plăpândă adiere!
mi-a spus. – Să te întorci cu-o mângâiere!
Pe toți să ne cuprinzi din iarba deasă
Născuții din zăpezi ce azi ni-s casă.
Comentarii
tincuta -
O poezie caldă, ce degajă inocență. Pentru stropul de primăvară, pe care îl lasă fiecărui cititor, un semn de bucurie! tincuța
Sancho Panza -
As fi apreciat mai mult textul acesta daca ar fi fost incadrat la "poezie pentru copii". Cred ca acolo ii este locul, si, spunand asta, nu minimalizez genul respectiv. Dimpotriva, consider ca este unul dintre cele mai dificil de abordat.
pârâu -
Tincuța, primăvara aduce în fiecare dintre noi acea stare de primenire a sufletului. Salut acest comentariu al tău ca fiind primul primit de postările mele pe HERMENEIA.
pârâu -
Adriana, gruparea lor tematică poate fi diferită. Rămâne bucuria de a scrie la fiecare.
batori -
O poezie vie, un suflu cald de primăvară o încântare pentru ochiul cititorului... "Rămâi la locul tău și fii deștept Sau ia-te după mine! Eu aștept Covorul alb, de tot să se topească, Și astrul, gerul tot să-l risipească !" strofa acesta mi-a plăcut foarte mult. Este o poezie pentru copii dar și pentru adulți. I-am citit-o și fetiței mele și i-am văzut și privirea. Una jucăușă ca de "ghiocel mititel". Acum eu ce să fac? Doar o peniță îți pot oferi și un zâmbet. SilVIA
Virgil -
Nu prea pricep cum poate merita textul acesta doua penite de aur. Pe Hermeneia. Si asta nu ca as avea eu ceva cu stilul acesta, desi nu naste nici un fel de fior in mine. Dar problema e alta. Problema este mediocritatea poeziei din el. Daca poti gasi poezie. Prin anumite locuri am gasit ceva inclinatii maneliste. Dar hai sa fim seriosi. Eu sint destul de tolerant si intotdeauna am zis ca oricine merita o sansa daca depune ceva efort. Dar hai sa nu bagatelizam penitele pe Hermeneia. Nu de altceva dar voi fi nevoit sa recomand editorilor sa evalueze pe anumiti membri. Nu cred ca scriem sau comentam pe Hermeneia ca sa ne simtim bine. Ci ca sa scriem mai bine. Nu ca sa incurajam mediocritatea.
pârâu -
Silvia, eu cred că pastelul se adresează tuturor vârstelor, așa cum natura ni se oferă și ne înconjoară pe toți, fără discriminare.
pârâu -
Domnule Titarenco, duritatea formulării referitoare la mediocritatea textului (sau autorului?) mă îndeamnă să vă întreb dacă anumite genuri -în acest caz pastelul- sunt mai puțin dorite pe acest site. Referitor la valoarea textelor, cum pot fi altfel apreciate decât după postare?
batori -
Virgil, mie mi-a plăcut poezia aceasta și am spus și de ce. I-a plăcut fetiței mele. Am întreabat-o : Mami, îi putem da o stea sau o peniță, ți-a plăcut? Nu cred că se va supăra Virgil. Și ea îmi spune: Cine? tataia? Nu, mamă. Un alt Virigil, nu tatăl mamei tale. Nu cred că am dat penițe aiurea pe hermeneia fără să las un comentariu serios. A se verifica te rog dacă cumva greșesc. Mai mult, am văzut aici pe hermeneia comentarii cu penițe la texte care sunt explicate cam așa: frumos, bun. foarte bun, nu este reușit dar acord o peniță. Asta ce mai înseamnă? Nu vreau să dezvolt o afacere de flotă ,tip englezească în care englezul este atât de deștept și ne bate cu propriile noastre arme ( legislația maritimă unde sunt ași) să exemplific anumite comentarii cu penițe date pe anumite texte, deși ar trebui. Dacă te refereai doar la autoare era altceva, dar Virgil tu te-ai referit și la comentatorii acestui text. Nu ne aflăm pe hermeneia să stăm la cafea, mai cu seamă din punctul meu de vedere tocmai ce-am luat o pauză de muncă. Și unde mă simt eu bine (de ce nu), pe hermeneia, la citit și comentat autori dragi și în curs de afirmare. Eu vă respect și știți bine lucrul acesta. Îmi place cum scrieți dar dacă uneori ne apucă nostalgia primăverii, v-aș ruga din suflet să lasați anumite persoane să se bucure atât cât pot de ceea ce citesc. Poate sunt într-o pasă în care și cel mai urât lucru li se pare adorabil. Cu deosebit respect, Silvia
Sancho Panza -
Intru totul de acord cu Virgil. Silvia, daca strofa pe care tu ai citat-o este justificarea penitei, fii buna si explica-ne prin ce te-a surprins. Nostalgia primaverii nu are de-a face cu valoarea literara. Nici astenia de primavara. Nici pauza de cafea. Iar fiica ta, daca nu ma insel, inca nu este membru Hermeneia.