place of no return
lasă un decor
să ne adune
nimic nu transmite liniște
limbi ciudate bolborosesc diacritice
inventate
pentru un dramatism
perfect
să așezăm scaunele unul
în
fața
celuilalt
finally se vor da unul la altul
am impresia că
le e bine fără actori
de rest nu avem nevoie
ambele minți au câte un
ton
clape
bătăi
ca și cum am sta în aorta cuiva
odată
eu
odată
tu
niciodată
același gust
unul în altul
ramele goale se holbează
drăcesc
ne țin fețele
de atunci
până ne oprim
ușile vraiște se lovesc unele de altele
e-o baba-oarba
până la capătul respirației
am nevoie
de tine
Poezie:
Comentarii
Aranca -
iata o poezie in care decorul dinamic contureaza o stare, o lume in doi, cu accente lirice deosebite. un stil sacadat, sonor, original intilnesc nu numai in modul de prezentare ci si in metaforele-imagini: "ambele minți au câte un ton clape bătăi ca și cum am sta în aorta cuiva odată eu odată tu niciodată același gust unul în altul" finalul poemului mi se pare brusc tandru, imblinzit: "ușile vraiște se lovesc unele de altele e-o baba-oarba până la capătul respirației am nevoie de tine" ... "e-o baba-oarba" sau "i-o baba-oarba"? eu am pus "e-o".
neverending -
și eu pusesem "e-o" dar mi-am dorit alt sonor, să-mi sune mie în minte natural, vorbit
Aranca -
se scrie "e-o" si cind reciti, se aude cum zici tu ca vrei.