Scrum (XII)

imaginea utilizatorului stefan doru dancus

aproape că nu m-am născut
aproape că sunt asfaltul pe care tinerii poeți calcă trufași
cât amar! strig de sub tălpile adidas
cât alcool țigări cafea
am adăugat eu trupului ce zace sub voi!

femeia îmi stă la geamul blocului
precum gratiile unei închisori a uimiților
- aș vrea să-i spun că am strâns cei 30 de arginți
dar se aude o sirenă
ambulanța poliția atacul aerian
începe călătoria
cei 30 de arginți îmi vor fi buni la poliție
la spital ori în război – aș vrea să-i spun
și tocmai acum cineva mă culege
din șanțul unde am zăcut, beat, toată noaptea.

Comentarii

Ti-am urmarit cu interes "ciclul" Scrum-urilor, iar in acest al XII-lea scrum(sincer ma intreb ce s-a intamplat cu Scrum IX,X,XI ) gasesc primul vers ca fiind unul destul de reusit, tema recursiva de-a lungul acestui "ciclu", adica cea a celor 30 de arginti(sau argintilor nedeterminati uneori).Femeia ce sta si asteapta, mie personal imi pare o Eva, dar mult mai demonizata,dar si mult mai practica(in concordanta cu timpurile moderne).Ultimul lucru...folosirea cuvantului "aproape" in primele 2 versuri reuseste sa creeze o paleta interpretativa impresionanta, dand atatea nuante unei posibile interpretari incat nu voi spune mai mult. Cu toata stima, Sebastian

Multumesc pentru ce mi-ai scris, Sebastian. Despre celelalte 3 parti: ele au fost publicate pe Hermeneia sub alte titluri, respectiv - Spulberat (Scrum IX), Tu (Scrum X) si Cand am trecut (Scrum XI). Mi s-a parut nu stiu cum sa le mai public o data cu titlu schimbat. Pe vremea scrierii lor nu puneam problema unui ciclu de "Scrum"-uri. Multumesc inca o data. Sa ai pace, Dancus

aici titlul chiar se potriveste. mult scrum.