Chris -
Jumătățile noastre de suflet
puternice… ca două pietre de moară
se rotesc în jurul aceluiași gând
strivindu-ne timpul
uite, praful acesta de cuvinte
pe care îl înghițim în fiecare zi
amestecat cu câteva lacrimi
frământat îndeajuns
e numai bun pentru a ne zidi
două camere – cu intrări separate –
undeva
într-un cimitir de provincie
Experiment literar:
Comentarii
!!!
Sancho Panza -
singura imagine care mi se pare cumva in plus (sau , mai bine zis, care ar putea fi reformulata) este "Jumătățile noastre de suflet puternice" In rest, un experiment reusit, pana la final. imi cer scuze ca nu voi lasa un comentariu elaborat langa penita aceasta, poate voi reveni mai traziu cu unul, insa o sa remarc poemul. acum.
eu
yester -
sunt de acord cu semnalarea Adrianei și aș renunța și la "praful acesta de cuvinte", e o metaforă care nu scoate substantivul "cuvinte" din semantica lui milenară. în rest, numai de bine. text într-adevăr reușit.
Epigrama
citadinul -
Poemul dumneavoastră e, neîndoilenic, reușit, dar nu știu de ce el imi amintește de o epigramă a nonagenarului Mircea Ionescu-Quintus, spusă pe scena Ateneului Român, cu prilejul primirii unui premiu oferit de "Realitatea TV" în cadrul proiectului "10 pentru România", ediția 2008: "Pate vine câte-o fată-n Locuința mea de veci C-am intrare separată Și nu-i nimeni pe poteci".
multumiri
Chris -
imi e greu sa explic un text... poate pentru ca am ales in a spune celorlalti ce simt o forma care seamana intru catva cu poezia :) - e o forma rigida, vorbele sunt asezate unele peste altele in asa fel incat sa il faca pe cetitorul intamplator ratacit cu privirea, sa inteleaga mai mult decat pot spune cuvintele - stiu ca multi sunt impotriva "constructiilor" dar asta face ca textele mele sa fie diferite de "poezie" - acea sclipire geniala si "negandita" - suflata divin creatorului de "muze" si alte alea... dar in speranta ca nu voi supara pe nimeni ma bucur sa raspund cu entuziasm: - constructia mea nu e nici la inceputul, nici la sfarsitul unor ganduri, ci la mijloc... astfel, "sufletele" era un fel de a spune "tu insuti si cu mine insumi" "jumatatile" - o copilareasca forma de a spune accentuat "amandoi" "puternice" o intarire a comparatiei "pietre de moara" "praful" un inevitabil rezultat al "frecarii"(interactiunii)celor doua personaje... "praful de cuvinte" o trista, foarte trista definitie a textului acesta... ( gresesc mereu, lasandu-ma prada placerii de scrie metafore uzate ) "e numai bun" o vorba ardeleneasca, putin ironica - sau atat de ironica incat am lasat cititorul sfareasca "constructia" dupa buna sa dispozitie cu un punct sau cu un semn de intrebare.... (... pe scena Ateneului Roman! proiectul "10 pentru România", ediția 2008! oh, provincialul de mine... nici nu am auzit de eveniment... dar nu stiu de ce, asta imi aminteste ca ar fi trebuit sa scriu in subtext "publicata la 19.07.2005 pe www......ro, ah, mi-am amintit de ce nu pot scrie www.....ro )