Evident pentru unii dintre voi „e harababura mare cu site-ul”, cum îmi spunea cineva deunăzi. Dar pentru mine este o mare satisfacție faptul că lucruri care altă dată îmi cereau mult mai multă muncă și timp acum, în noua configurație, le pot rezolva mult mai repede.
- Așadar vă pot anunța că am rezolvat (sper că se poate observa) prezența imaginii autorului la nume. Nu am pus-o în comentarii pentru că am considerat a fi ceva mult prea aglomerat.
Un lucru care m-a deranjat și mă deranjează foarte mult la modul cum funcționează Hermeneia astăzi este faptul că în ciuda faptului că am spus că „Scopul comunității literare Hermeneia nu este elitismul autorilor ci al textelor.” totuși multe aspecte din funcționarea de astăzi a Hermeneia contrazic acest ideal. Am încercat mai multe variante și a existat o evoluție dar în final am ajuns unde am ajuns.
Vreau să vă aduc la cunoștință cîteva schimbări semnificative în funcționarea Hermeneia. Așa cum ați observat, de o bucată de vreme există din nou editori pe Hermeneia și este foarte posibil să mai invit și pe alții să ne ajute și să facă parte din consiliu. Deocamdată mulțumesc celor trei și vreau să spun, fără nici o urmă de măgulire, că am o deosebită apreciere pentru munca lor și au încrederea mea pentru aceasta. Sînt onorat de prezența și ajutorul unor oameni atît de talentați și inteligenți.
Vreau să vă anunț pe această cale că începînd cu textele postate pe Hermeneia de acum încolo autorii vor avea posibilitatea să selecteze și opțiunea de a fi anunțați prin e-mail (la adresa cu care s-au înscris) despre noile comentarii care vor fi făcute respectivului text. În felul acesta continuăm procesul de dezvoltare al site-ului și răspundem de asemenea unor cereri ale autorilor din comunitatea noastră. Vreau să vă rog să folosiți cu atenție opțiunea pentru că deocamdată nu este editabilă reversibil (adică odată postat textul cu opțiunea bifată nu se mai poate reveni asupra ei).
Arta nu ar trebui să fie despre formalități. Deși constrîngerile sînt sănătoase și chiar generează curente sau stiluri. La urma urmei hai-ku sau alte forme de lirică japoneză sau extrem orientală reprezintă exemple semnificative. Dar am observat că pentru unii problema titlurilor și a subtitlurilor a devenit deranjantă. Unii chiar căutăm să folosim subterfugii pentru a le evita. Evident, aș vrea să se înțeleagă, ceea ce este la urma urmei o chestiune banală, că atît titlurile și subtitlurile, atît pentru texte cît și pentru comentarii, asigură atît ceva din farmecul și identitatea artistică a ceea ce scriem dar ajută și la păstrarea ordinei necesare indexării și ulterior găsirii în urma căutării a textelor fiecăruia dintre noi.
Comentarii aleatorii