Am plăcerea să vă anunţ lansarea cărţii mele „Dincolo de ironie şi ironism” la Bookfest 2010, între 9 şi 13 iunie a.c. Data şi ora lansării vor fi anunţate ulterior. Până atunci reproduc câteva păreri ale celor care au parcurs manuscrisul sau unele dintre eseurile cuprinse în volum, publicate în diverse reviste sau site-uri literare interactive, inclusiv Hermeneia.

*
Titlul, imaginea de pe copertă şi - last but not least - cunoașterea cât de cât a autorului, incita la lectura cărtii.
Nicolae Balotă

Seria asta de eseuri când crezi că te plictiseşte la culme devine interesantă, iar când e mai interesant o ia razna în chestii tehnice de nu mai pricepi nimic. Poate că ăsta-i e de fapt farmecul şi valoarea ei.
Zimţ

Original, nemulţumit de concluziile cercetărilor incomplete, unele destul de ciudate, în legătură cu postmodernismul, Gorun Manolescu susţine un nou punct de vedere, axat pe convingerea că, în final, mai de vreme sau mai târziu, toata lumea o să observe importanța sacralităţii care va deveni paradigma dominantă în postmodernul în care am intrat.
Constantin Virgil Negoiţă

Ironia PoMo şi, odată cu ea, postmodernismul sunt expuse şi deconstruite din interior. Ce mai rămâne „după”? Un posibil răspuns - în carte. Matematica, fizica şi filosofia se împletesc într-o lectură incitantă, cu certe valenţe literare.
Victor Potra

Între ironie şi nostalgie există o asemănare neaşteptată. Ambele sunt duplicitare. În timp ce ironia propune un înţeles cu totul opus celui afirmat, nostalgia vorbeşte despre un trecut idealizat de pe poziţiile unui prezent mizer. Cartea de faţă mizează pe o ironie nostalgică.
Aprilie Geo Săvulescu

*

Şi o scurtă prezentare a cărţii.

De ce „pornind de la discuţii virtuale”? Pentru că, în virtual, se poate orice. Chiar să discuţi cu cei care nu mai sunt printre noi.

Ce înseamnă o asemenea ironie?

Conform celor invitaţi la discuţii, o învârtire în gol, «autoreferenţială», în jurul nimicului (existenţial).

Sau şi mai tragico-ironic, prin discrepanţa între Haosul «obiectiv» şi Hazardul Teoriei jocurilor inventată de om, ca în „Loteria din Babilon” a lui Borges, după cum urmează (rezumativ).

La început, Loteria a fost introdusă, în Babilon, în mod cinstit: cei care câștigau, câștigau; pierzătorii nu pierdeau decât o sumă infimă. S-a considerat că este prea banal. Și în plus, ne economic pentru administratorii Loteriei. Așa că s-a introdus o nouă regulă: cei care pierdeau, erau amendaţi cu o sumă modică. Dacă nu o plăteau, făceau pușcărie. Nici așa n-a mers. Pușcăriile erau pline căci plăţile amenzilor nu se achitau. În curând s-a renunţat la aspectul economic direct și jocul s-a rafinat exploatându-se setea (și nu voinţa) de putere socială, inclusiv satisfacerea altor dorinţe. Astfel, un loz norocos putea să aducă promovarea în tagma «vrăjitorilor» (cei care administrau Loteria); ori arestarea unui dușman, ori întâlnirea cu femeia dorită, etc.; un loz necâștigător putea aduce în schimb mutilarea, infamia sub cele mai diverse forme, chiar moartea. Așa a luat naștere o teorie generală a jocurilor. A jocurilor cu miză. Și a apărut „Hazardul”. Un Hazard diferit de intervenţia neutră, obiectivă, a Haosului, fără învins și învingător. Hazardul - pur și simplu un simulacru al acţiunilor Haosului; un simulacru introdus de om; și care a devenit «Pronie Divină», «Soartă», «Manipulare» etc. Pentru că acest mod de a lucra pe tăcute, asemănător cu cel al lui Dumnezeu, a stârnit tot soiul de presupuneri. Una dintre ele dădea de înţeles că de mult nu mai există Administraţia Loteriei și că sacra dezordine a vieţilor noastre e pur și simplu ereditară, tradiţională; alta o socotea veșnică și ne învăţa că va dăinui până la ultima noapte, când ultimul zeu va nimici lumea….Alta, prin gura ereticilor care umblau mascaţi, că Administraţia n-a existat niciodată și nici nu va exista. În fine, alta – s-ar mai putea adăuga - cum că Administraţia dăinuie până în zilele noastre, în secret - de unde tot soiul de teorii ale unei Conspiraţii manipulatoare, sinistre, universale….

În finalul cărţii, în Partea 3, se va vedea şi de ce „Dincolo de ironie şi ironism”.