Recunosc, poemele tale, Paul, mă ajută să văd frumuseţea vieţii în gesturile ei simple si sincere...si tresar la frumosul ei oglindit în vers.
Acest poem mă face să locuiesc în el ca într-un om...Mi-a plăcut teribil partea a doua:
,,azi vreau să stăm într-un om singur
și abătut
fără să ne cunoască
doar să-i ținem de cald" Ce bine îmi vine! E în armonie perfectă cu poemul Adrianei ,,Cub de gheaţă".
În bluie winter un poem cald precum răsăritul sau miezul unui fruct ţinut în palme până la decojire. Iar canapeaua, acel loc perfect de unde se pot auzi ecouri de alb si negru. E frumos Crăciunul la tine, Paul! Si iarna. Scrie!