Boule

imaginea utilizatorului emiemi

aproape. mai aproape. mai aproape.
confortabil? ok

am să-ți spun ceva la ureche ssst să nu spui

sînt un obelisc al uitării. oamenii își cer tributul. oamenii își scriu numele și numărul de telefon apoi pleacă. atît am înțeles eu din oameni

mai aproape

e ok

hai să spunem dacă

taică- miu nu ar fi fost un bou și n-aș fi avut despre ce scrie
nu am avut niciodată talent dar am vrut ca lumea să înțeleagă
n-aș fi pus gura pe primul pahar
n-aș fi dat importanță crucilor de pe care am scris

mai aproape

trăim cu pîine și-atît

mai aproape

să zicem că sînt ok și că lumea înjură
că nu sînt ok dar lumea înjură

pot foarte bine să-ți spun
că mă întreb dacă
și aici lăsăm spații pentru întrebările noastre ca
un parc din bucurești care nu a primit aprobarea

într-un final sîntem oameni și oameni și oameni
fiecare cu viața lui fiecare cu drama lui

suficient de aproape?

fără poetice nasolii că toți sîntem în stare

important e să simți ceea ce scriu restul nu mai contează
fiecare om e un circ dacă e bun regele îl primește
dacă nu
mai exersează

aproape
mai aproape

mă vezi?

Comentarii

Ce ai scris tu aici sună ca o conversație într-un un chat virtual. Poezia se rezumă la: "sînt un obelisc al uitării. oamenii își cer tributul. oamenii își scriu numele și numărul de telefon apoi pleacă. atît am înțeles eu din oameni" și "fiecare om e un circ dacă e bun regele îl primește dacă nu mai exersează" și ar mai fi câteva rânduri. Dar, dacă îmi permiți, am să o citesc diseară la Radio Lynx. Doar că nu știu cum se pronunță "nasolii".