Vezi doua catrene, simetrie si te prinzi inca inainte de a o citi ca e vorba de poezie in rima. Si citesti cu gandul ca greu e in ziua de azi sa gasesti poezii cu rime care n-au fost deja demonetizate si pe cand sa spui ca e o fortare majora faptul ca ai umplut pieptul cerului de ser, vine versul urmator care elucideaza misterul albastrului eteric si rotunjeste metafora, chiar o implineste ca imagine. Si apoi intri cu adevarat in ritmul si jucausia pe care a dorit-o autorul, ah, mi-ar fi placut "desenez drum din marginea lunii", pe care o si vedeam subtiata si gata de a zgaria un drum cu coltul ei, pe hartia rotunda a pamantului. Si as sterge pe "al" din ultimul vers. Pai, e un ludic aici, care suna armonios, feeric, o joaca semi-demiurgica, cu cerul, stelele, cimitirul, ingerii, sabiile, sfarcurile de turle! Doar balansoarul leganandu-se in dansul de fier, nu prea stiu cum s-ar incadra ca scop in toata aceasta feerica imagine. Insa, cu toate astea, mi-a cazut bine lectura. Ei, da, Lucian, n-am tinut eu neaparat sa fiu foarte provocatoare, dar asa mi-a iesit! :) Asa ca, uite, joc in continuare, ca si asa si asa, e tot asa! :))) Si da, unique, foarte bine ochit! Despre asta e vorba in poem. :)