spovedania venelor albastre

imaginea utilizatorului queen margot
monolog despre femeie, ison de caval & mugur de tenor eroic pe protomelodii bizantine

pământul și-a întins brațele a plângere
pipăi ca un orb venele lui albastre, umflate
a ridicat atâția munți bărbatul ăsta (gândesc)
de ce stă în fața mea neputincios, gemând
în genunchi, cu spatele biciuit (m-au bătut stăpânii)
el, care lăsa leii să-i doarmă pe grumaz
ne-au adus în arenă să te sfâșii (mă privește trist)
pricep de ce în dimineața aceasta jaluzele s-au ridicat
ca un grilaj de fier pe tropot de arme
de ce pieptul mi-e înfășurat în pânze
am mai zărit vârful coasei în plete
apoi sânge
peste cuvinte
ne-au ciunțit, râde amar pământul,
să nu distingem bărbatul de femeie
îmi spun rugăciunea din urmă lipindu-mă de stâlpi
pașii tăi sunt murdari, femeie / șfichiul frânghiilor
maluri de cenușă / mâini legate / smulgeri
smulgeri
bătrânul își cheamă din lanțuri echilibrul
nu pot
nu pot să-ți smulg inima de ciută sălbatică
murmură încordându-și brațele să sfarme o poartă
croindu-mi drum prin el
traheea luminând ca un tub de fosfor
nu mai simt rănile stâlpului de care m-au legat
nici goliciunea
mor
în bărbatul care și-a desfăcut pieptul să încap
fără să-mi plec genunchii
lumini se sting în urmă bulgări de humă
a iubit
a iubit cu disperarea grâului

a iubit cu disperarea grâului de a fi pâine

Comentarii

Stefane si mie mi se intampla sa-mi placa atat de mult o poezie incat sa raman fara cuvinte insa atunci cand remarci un text este necesar sa iti justifici alegerea. Cred ca ar fi si in avantajul autoarei daca ai putea sa-i pui in valoare poezia printr-un comentariu potrivit.

Fiecare este la discretia altuia. Inconjurat de societate e ca si cum ai dormi intr-un oras necunoscut si sute de tantari s-ar hrani din somnul tau. Si noi suntem la discretia vampirilor, suntem furati metodic, planificat. Celorlalti li se pare normal ca noi să scriem si ei sa se bucure de ceva pentru care platesc prea putin sau deloc.Dar s-ar putea sa ne placa sa fim furati,constat acum, in chiar clipa asta, altfel de ce nu ne oprim din scris? Motivatii ar fi destule si prima care-mi vine-n minte este ca nu putem lasa balta si neexploatata planeta asta de babute galagioase care mereu vor gasi ceva de condus pe ultimul drum. Sa vezi frumusete de bocete, tanguiri sofisticate pe masura „ceva”-u-lui, jelanii inaltatoare si tipete îndurerate! Cum sa pleci de la un asemenea spectacol? Si cum sa nu-ti plangi absurdul pentru care traiesti azi pe pamant? Cam pentru asta am acordat o penita. Sa aveti pace, Dancus

Cred ca pentru a scrie o lamentatie despre tantari, vampiri si babute galagioase ne era de ajuns propria imaginatie si nu mai aveam nevoie de vreun text. Dar daca acestea sunt standardele tale in materie de comentarii... Cu prietenie, V.

cand am gasit un singur cuvant, am inteles totul, cand am gasit o suta...sensul s-a pierdut in aer. ca tot veni vorba, sunt surprinsa de interpretarea dumintale, domnule Dancus... e drept, fiecare isi ingroapa mortii...batrani, tineri.. iar altii sufletul... e un monolog despre femeie nu pentru femeie, nu e bocet ...e arie... marturisesc am asociat ideea renuntarii, simbolul vietii ca ritual al renuntarii, sacrificial cu scena de final din aida, opera lui verdi, cand ea coboara in mormant dupa radames... multumesc amandorura de trecere, meditatie si benchi...

Vladimir, sunt chiar curios ce ai scrie despre acest text. De ce nu o faci? Invitatie colegială, mon cher! Dăncuș

Și, Queen, ai uitat sa menționezi formidabila "Iphigenia". Nu e o acuza, Doamne ferește! Dăncuș

Stefan daca as fi intentionat sa comentez textul, acest lucru s-ar fi intamplat deja pana acum. Crede-ma ca nu mi-a facut placere sa fac pe militianul sub textul Katyei insa dat fiind faptul ca moderatorul era intr-o binemeritata vacanta am intervenit incercand sa te sensibilizez asupra ideii ca o penita nu poate fi justificata de un comentariu mai scurt chiar decat numele tau. In rest e vorba de alegeri... ale mele, ale tale etc