Ela -
am o inimă ciudată. începe din mijlocul pământului ca un turn
de sticlă prin care se văd oricând sentimentele -
doamne voalate în tangoul serilor de bronz.
nici un bărbat cu pipă.
uneori se aud sunete aritmice. dansatoarele au pierdut
un iris sau o perlă neagră. și plâng în urma orelor
iubiri fără sens.
orologiul din turn nu are figurine. e doar o piesă
de antichitate prăfuită.
eu învârt în fiecare zi cheița de aramă.
ascult luminile.
Poezie:
Comentarii
Călin Sămărghiţan -
Interesant, nu-mi pot imagina doamne aristocrate dansând tango. Orologiul aduce și el o imagine aristocrată. Restul imaginilor merg cu tangoul, dar nu aristocrația. Așa văd eu.
Ela -
Călin, e un paradox aparent, fiindcă, sub masca aristocrației rigide și pedante, întotdeauna se zbate, se ascunde o pasiune. Vezi cărți, filme etc. ce dezvăluie pasiunea de dincolo de gheață și principiile indiferent cărei clase nobile. Și imaginează-ți, se poate tangoul în cercul aristocraților. Depinde pe ce scenă îl vezi. Mulțumesc.
Călin Sămărghiţan -
Aha. Pentru mine tango înseamnă ceva cam ca în "Parfum de femeie" cu Al Pacino. La asta mă gândeam când spuneam că nu merge cu aristocrația. Sunt de acord cu ce spui despre masca aristocrației pedante. Există, însă, și o aristocrație bună. Ca să înțeleg aristocrația ta o să mă gândesc la Alexandru Paleologu dansând tango... și îl văd. Totuși, senzualitatea femeii în tango nu o văd nicicum împletindu-se în chip fericit cu aristocrația. Înțeleg imaginea pe care vrei să o dai, dar nu o văd în poezia de mai sus. Îmi place nuanța de tango pe care o iau elementele de acolo, în afară de cele două cuvinte-imagini amintite ("aristocrate" și "orologiu").
Ela -
Bun. Să vedem cum dăm fluiditate, renunțând la contrast. Fiindcă mă las mai mult în tango. Mulțumesc, știu "Parfum de femeie", dar mai ales Tango to Evora. Și altele. Revăd textul.
Călin Sămărghiţan -
Să încerc și o înlocuire a celor două cuvinte-imagini: 1. "doamne voalate" 2. "dansul din turn" (merge cu "învârt cheița", iar în loc de "piesă de antichitate" trebuie găsit altceva; ce-ar fi: "balet surd. prăfuit și inutil"?) ... dar... scuze, deja mi-am permis prea multe modificări.
Virgil -
romantismul e definit mult prin subiectivsm dar eu nu văd aici romantism ci poate mai degrabă un anumit gen de impresionism cred că expresia "se văd oricând sentimentele" este redundantă în context "și inutilă." mi se pare că dezavantajează textul acolo, există prea multă așteptare ca orologiul să aibe o funcție încît însăși inactivitatea lui joacă un rol în economia sentimentelor astfel că nu cred că e "inutil". poate nu e ceea ce ai vrea să fie. apoi expresia "util" sau "inutil" pare puțin prea pragmatică pentru atmosferă. părerea mea
Ela -
Călin. Am modificat parțial. Nu pot renunța la orologiu, are sens în tot poemul. Inimă-turn-orologiu. Și las și piesă de antichitate, fiindcă despre asta este vorba. Mulțumesc, nu mă deranjează să mi se spună adăugiri sau modificări, rămâne să aleg ceea ce (mi) se acordează. Virgil, m-am gândit. Da, "inutil" nu a fost bine ales, m-am împiedicat și eu de el. Însă las "prin care se văd oricând sentimentele", fiindcă sticla poate fi extrem de transparentă, sau extrem de opacă, sau între transparent și opac; eu am ales transparența. De aceea nu cred că e redundant ci adaugă o percepție. Și, da, e pe marginea impresionismului scrisă poezia. Mulțumesc.
Călin Sămărghiţan -
Da, să știi că ai dreptate, renunțând la "aristocrate" e suficient, dispare toată tenta aceea. Mă bucur că ai ales chiar "voalate". O femeie e "voalată" în tango, chiar dacă nu are văl pe față. Nu știu de ce, "turn" dă bine cu tangoul. Nu pot explica, e doar un sentiment. "antichitate prăfuită" accentuează imaginea unui "timp în sepia" să zic. "ascult luminile" sugerează un tango senzual, puțin distant.
Ela -
Călin, da, e fain "voalate" fiindcă se acordează bine în context. Inimă-turn de sticlă în care sentimentele dansează tango. Eros-thanatos sunt într-un perpetuu tango. Inima își are și "ceasul" care poate fi prevăzut cu o melodie specifică. Eu tot tango am ales. Cam așa am avut imaginile. Mulțumesc pentru tot, te aștept oricând cu sugestii.
vladimir -
Imaginea din prima strofa nu este una credibila din punct de vedere logic ("turnul de sticla" ce isi afla punctul de pornire in chiar miezul pamantului dar nu-l trancende nu implica defel existenta unui spatiu al privirii, al observatiei... nu cred ca te-ai referit la introspectie)... nici o posibila interpretare spirituala nu cred ca este sustinuta, mai ales in contextul htonian (mijlocul pamantului)/falic (turnul)... aici nu m-ai convins si cred ca de fapt te-ai lasat dusa de o reverie fara insa a putea exprima un tablou coerent. Imi pare buclucasa exprimarea "uneori se aud sunete"... pot sa ma gandesc la faptul ca s-a vrut sugerata imaginea unei potentialitati in sensul ca sunetul reprezinta doar o parte a unui univers care se doreste a fi inteles. Formulari de genul "orologiul din turn", "cheița de aramă", "tangoul serilor de bronz" cred ca nu sunt potrivite pentru a sugera categoria de stari/idei pe care le regasim in textele autoarei. Mie imi pare un poem slab si prea descriptiv cu un titlu nepotrivit. Poate ca ar trebui rescris mai cu nerv.
Ela -
Vladimir, mulțumesc pentru părerea ta. Percepem diferit. O inmă ca un turn de sticlă care începe în mijlocul pământului nu este atât de greu de imaginat. Coerență există, depinde cum privești. Iar titlul e în acord cu tabloul. Slabă poezie poate. Toți avem, mulțumesc.
Dahaar -
Acest underground (la propriu) al inimii mie imi sugereaza simplu trecutul cu sentimentele si ele vechi de cand lumea, bronzul, barbatul cu pipa, perla neagra, orologiu, cheita de arama toate ma trimit spre acea antichitate prafuita, (care poate n-ar fi trebuit exprimata explicit). Timpul e vechi, orologiul nu mai are figurine, rezista doar fantomatic prin acele siluete care danseaza tango intr-o cutie muzicala si ea veche si stricata singura functinalitate e ca se invarte si genereaza un joc de lumini si umbre, substitut al muzicii (pentru o inima de poet). Nu cred ca poezia e slaba, poate mai trebuie lucrata. Dar sunt de acord ca titlul e nepotrivit. Cred ca n-ar trebui sa fie in limba spaniola pentru ca nu-mi sugereaza tangoul argentinian pasional ci un tango universal, arhaic as spune. Imi permit sa recomand filmul Tango al lui Carlos Saura unde tangoul e folosit pentru a exprima mai multe stari si situatii decat cele din care a izvorat el, este dus pana la a fi o modalitate de expresie spectaculara.
Ela -
Dahaar, e o descifrare impecabilă, mulțumesc, îndeosebi în lumina-umbra sentimentelor vechi-noi și dansul lor neîncetat. Mă voi gândi la prelucrare, desigur, fiindcă deja sunt prea "în" poem și i-am mai adus ieri modificări. Îl las un timp să se aștearnă. Voi lăsa drept titlu (renunțând la cel în italiană) doar "Tango". Cred că este suficient. Și trimiterea la filmul de Carlos este foarte potrivită aici. ochiul cu care citești este binevăzător, aprecierea mea.