…au fost zile
când nu puteam deschide
ferestrele din mine
de teamă
să nu se prăbușească Cerul

să nu se scurgă
prin carnea-mi
blestemată
nesfârșitul drum
al norilor

când numai tu iluminai
troițele pelerinilor rătăciți
despletind tornadele
disperarea

Isus se-ncleșta de cruce
încă mai aud
cuiele ude cum se răsuceau
în formă de inimă
și nu eram de-ajuns eu
să te port pe brațe
și nu era de-ajuns

…doar Îngerul
mă lua de subsuori:
lacrimile se-mpietreau
la picioarele Lui…