îmi era frig
și frigul nu mi-a plăcut niciodată
ăsta e unul din motivele pentru care
n-am avut încă plăcerea să mor
în cofetăria aceea unde abia găseai un ecler și ceva amandine
doi ofițeri de la UM17 termen redus
sorbeau câte o cafea de cicoare și vorbeau despre curve
mă foiam pe un scaun cu tapițerie de pluș bleu-ciel
încercam să nu-mi privesc ceasul Slava prea des
să-mi ascund matricola sub o eșarfă ridicolă
împrumutată de colega de cameră
gândindu-mă că oricum e târziu -
toată lumea aflase că sunt elevă la un liceu sanitar
prin urmare o curvă din păcate minoră
când ai apărut tocmai începuse să plouă
erai atât de frumos cu părul tău negru ușor grizonat
în blugii tăi Lee și cu geaca aceea Romarta
încât m-am fript cu ceaiul de mentă
apoi l-am vărsat peste caietul de PTAP
în care scriam
de obicei
poezii
de atunci
n-am mai cumpărat niciodată ecler
*
nu știu de ce dracu mi-am amintit toate astea acum
o fi ploaia de vină
sau poate mâinile pe care mi le simt înghețate
poate ceaiul de mentă pe care îl beau
ori părul meu
ușor grizonat
Comentarii
Virgil -
eu am oferit cred foarte rar o penita pentru un text al adrianei lisandru. sint anumite motive dar probabil unul dintre ele a fost convingerea mea ca pune un fel de plafon de sticla deasupra a ceea ce scrie. de data asta este altfel si desi are elemente "tehnice" fata de care am rezerve, textul are acel lucru pe care eu il numesc poezie veritabila. e poate mai greu de explicat da e ca un fel de atingere electrica nu neaparat menita sa te faca sa te simti bine ci poate sa te faca doar sa simti.
Sancho Panza -
Virgil, mai bine recunoaște că ți s-a făcut dor de amandine și ecler... :)) merci fain de comm, îmi este foarte util, ai spus multe în puține cuvinte.
yester -
e un poem fain, Adriana. am citit cu plăcere. poate mai scrii în stilul acesta...
francisc -
inceputul nu mi se parea promitator. chiar ma gandeam sa ti sugerez sa renunti la el. insa citind, textul s a impus de la sine. frumos, uman. ps:sper ca asta nu e prima penita pe care o las in pagina ta:D
Sancho Panza -
habar n-am, Dorine, nu le-am inventariat. Vă mulțumesc - și ție, și lui Paul. ce ciudat...chiar nu mă așteptam ca textul ăsta să placă într-atât. :)
Oriana -
Calm, liniște, melancolie. Toate într-un poem grizonat pe alocuri, acolo unde amintirile nu uită să tacă încuviințând gerului. Mi-e dor de cicoare cu miere și lapte.
Sancho Panza -
Luminița, cicoare n-am, dar pot da un cico. în schimbul unui autograf pe Bioglife...ce zici? mulțumesc