Dorel -
...
cum vine iarna din trecut, din amintire,
din cărţi,
lâncezeşti şi aluneci,
aluneci, aluneci
în trupul femeii de umbră, de
ambră
taci
cuvintele sparg liniştea, sparg
gheaţa, sparg lunecarea
ninge
noaptea auzi foşnetul
fulgilor, filelor
adiere
frăgezind incunabule
biblioteca prelungeşte ecouri
ascultă,
ascultă, ascultă
cum coboară, cum lipăie
pe parchet
cu picioarele goale...
Poezie:
Comentarii
incunabule
nicodem -
"noaptea auzi foşnetul
fulgilor, filelor..."
cred că în bibliotecă e cald, cozzy, teracota duduind ca o locomotivă. totuşi mai trebuie ieşit şi pe-afară, mai trebuie postat din când în când.
poemul e bun, îmbietor. când deschid netul următoarea dată mi-ar place să citesc ceva de dorel.
" de umbră, de ambră" Sună
Daniel Lacatus -
" de umbră, de ambră"
Sună hilar. N-are sens şi logică.
"sparg lunecarea." Versuri ca acestea fac şi copiii din grupa pregătitoare.
Repetiţiile obsesive şi total inutile strică toată poezia
Să te uiţi întâi în grădina ta!
Ioan Barb -
Uneori din texte rămân semnele de punctuaţie. Şi acestea nu sunt mediocre. Nu?