.
şi spun trupul ei fără de vină
strâmtoarea Gibraltarului uitată în păcat
sarea pe care o împărţim la cină
prin cerul îngenunchiat
se descalţă sub apă. se aşează la masă
din umăr nu-i mai cresc aripi
trupul ei fără de vină ca o muşcătură într-un perete de pământ
naşterea noastră cea de toate zilele
Poezie:
Comentarii
Virgil -
interesant acest mod aproape sadic de a-ti "chinui" cititorul. e o tehnica indrazneata
Fluerașu Petre -
Imi place femininul despre care vorbesti, acest principiu imanent, aceasta nastere perpetua... regasesc punctele centrale ale poemului tau in filosofia veche orientala... apreciez concentrarea ideilor si complexitatea imaginilor... felicitari am citit cu placere petre
aleksandar -
Virgil, nu stiu daca e un mod sadic de a chinui cititorul, dar cate satisfactii iti ofera un cuvant cand zdrobesi cutia de lemn in care sta inchis asteptand ochiul mintii. Mersi de trecere. Te mai astept
aleksandar -
Petre, ma bucur sa te gasesc sub poemul meu. Nu pot decat sa ma bucur pentru bucuria provocata de lectura poeziei. Te mai astept