când eram copil
ascultam mereu înainte de culcare
o poveste care nu începea
cu "a fost ca niciodată"
istoria asta de fapt nu cred că a avut vreodată un
început clar și poate de aceea bunicul meu
(același care azi nu mă lasă să fumez
spunându-mi că fumatul, mai ales seara, mă agită
și de aceea nu dorm ca lumea)
îi inventa mereu o altă
desfășurare
povestea lui însă
nu reușea deloc să mă adoarmă
ba dimpotrivă, sau poate să fi fost de vină
pumnii plini cu semințe de mac
pe care verii mei
întotdeauna binevoitori
mi-i îndesau în gură seara
când nu-i vedea nimeni
ia de mănâncă micuțule!
povestea vorbea despre bufonul regelui
și era suficient de tristă
ca să te adoarmă în mod normal pentru că
până la urmă totul ieșea atât de prost
pentru bufon
din clipa când regele n-a mai râs de glumele lui
mulțimea s-a posomorât de-ndată
și nu departe a fost clipa
când suveranul a poruncit călăului
să-i îndepărteze capul de trup
povestea mai spunea că lui jester îi zâmbea toată fața
chiar și așa, rostogolită în țărână
și că toți cei de față, până la unul
au râs în fine de s-au prăpădit
când capul lui jester rânjea așa
despărțit de trup
povestea era tare ciudată
poate de aceea nici eu
nu am putut să dorm ca lumea
până n-a murit bunicul
îmi amintesc
era o zi senină de iarnă
iar el râdea inexplicabil când
a alunecat
a dat cu capul de chiuvetă
și apoi a murit
pur și simplu
Comentarii
Sixtus -
Păcat că nu se găsește încă nimeni să comenteze acest text de o frumisețe plină de subtilitate ironică. Am să încerc eu, făcând-o indirect. O poveste sufi spune că într-o tavernă, la o masă, un Magistru (derviș) spunea că lumea este perfectă. La o masă alăturată, un cocoșat revoltat intră în vorbă: cum poți afirma așa ceva? Uită-te la mine cât de nenorocit sunt! Răspunsul: Nu, tu ești cel mai perfect cocoșat dintre cocoșați! Bobadil este cel mai perfect bobadil dintre bobadili!
solomon -
te prinde teribil stilul asta prozo-poetic, andu. ti-am mai spus-o, dealtfel. si tu stii ce spune nae caranfil in "filantropica" despre "o mana intinsa care nu spune o poveste...". tu o faci aici si o faci bine. scrii istoria unei istorii, caleidoscopic, cu persoanje care construiesc alte persoanje, de poveste. incipit corect, strofa 3 savuroasa (vezi relatia intre insomnie si semintele de mac), ceva poticniri la a 4-a (vezi pentru că/până la urmă totul ieșea atât de prost/pentru bufon), final spectaculos si concluzie clara. este un text "pur si simplu". felicitari
bobadil -
Uite ca iese uneori ceva si din "dicteul automat" :-) Imi amintesc de un articol mai vechi in care Carl Gustav Jung relata vizita sa la mormantul lui Galla Placidia din Raven, împreuna cu o prietena. Psihiatrul a fost deosebit de impresionat de un mozaic cu Hristos întinzand mana lui Petru care se scufunda în valuri. Jung relata ca el si prietena lui au examinat mozaicul timp de douazeci de minute si au avut o discutie despre ritualul initial al botezului. Jung nu a uitat niciodata acea opera de arta. A dorit sa cumpere o fotografie a ei, dar nu a reusit sa gaseasca nici una. Întors la Zürich, el l-a rugat pe un prieten, care se ducea la Ravenna, sa-i faca rost de o poza a mozaicului. Dar mozaicul pe care îl vazusera Jung si prietena sa nu exista de fapt... Ciudate "farse" ne joaca uneori insasi realitatea, nu-i asa? Multumesc de citire si de semne, Bobadil
solomon -
eu nu confund niciodata inspiratia cu dicteul automat. iar cine scrie o poezie calculand matematic fiecare sintagma face contabilitate, nu poezie. ce voiam sa spun este ca vad aici o directie noua in poezia ta si mi se pare interesanta. este un alt andu, cu siguranta. mie imi plac amandoi, oricum. :)
yester -
...Andule, jos pălăria!:)) textul tău l-am gustat din plin. ești un băiat informat. poate chiar deștept. povestea mai spunea că lui jester îi zâmbea toată fața chiar și așa, rostogolită în țărână și că toți cei de față, până la unul au râs în fine de s-au prăpădit când capul lui jester rânjea așa despărțit de trup partea asta m-a fascinat! ai previziuni nu numai în poezie și mie îmi plac acestea. am mai remarcat: istoria asta de fapt nu cred că a avut vreodată un început clar cu aceleași gânduri bune, paul you're back! tks God! (nu degeaba se spune: I'll be back! prin filmele proaste!)
Sapphire -
Paul, sunt convinsă că pe Andu nu îl va deranja foarte tare ironia ta; cu toate acestea, te voi ruga să încerci să te încadrezi în limitele bunului simț și al respectului pe care încercăm să le promovăm aici, și să faci comentarii oricât de dure îți dorești, dar la obiect. Andu, îmi pare rău de intervenția mea off topic pe acest text.
Virgil -
cam prea multa proza de tip banc pe aici. probabil ca daca se vroia si se incerca se putea obtine un fel de text poetic, dar asa, e doar o povestire, pe ici pe colo putin lirica dar nu altceva. in orice caz, nici prea logica nu prea poate sa fie de vreme ce si fumatul cit si macul probabil ca ar fi indus la somn. dar despre asta probabil un medic s-ar putea exprima mai competent. finalul e cam aiurea si cam fortat. te lasa cam cu ramii cu capul plin de sampon si se se opreste apa.
bobadil -
Ioana, multumesc de precizare... chiar ma intrebam :-) Paul, multumesc de lectura, n-am inteles partea cu "informat", daca era "informatizat" era clar... Pe viitor poate devii mai explicit, atat in continut cat si in exprimare. Iar ironia sa stii ca nu prea iti iese, nici in comentarii nici in texte, asta in caz ca o incerci desigur, eu nici macar nu-mi dau seama, atat este ea (ironia ta) de subtila :-) Dar nu-i nimic, nu trebuie sa fim toti la fel, altfel ar fi o lume tare plictisitoare iar plictisul, crede-ma, este principala cauza a suicidului care la randul sau, este principala cauza a mortii auto-induse (te-ai prins?) Virgile, depinde in ce "cheie" citesti un text. Sincer, nici nu ma asteptam ca un astfel de text sa iti placa tocmai TIE, eu te consider un "old timer" fara "who you gonna kill next" (Waters, the bravery of being out of range :-)) Eu ma stradui sa experimentez, s-ar putea ca aceste experimente sa nu se termine niciodata, cel putin in ceea ce ma priveste, nu sunt genul care ara un ogor pana il secatuiesc, de aceea de exemplu nici prin cap nu-mi trece sa-mi scot un volum de versuri, desi material probabil ca as avea. Din cand in cand imi place sa diversific. Valabil la orice vrei: lectura, mancare, bautura, femei, mai putin programe TV la care nu ma uit din lipsa de timp si din principiu :-) Multumesc voua de timpul acordat lecturarii acestei povestiri ne-poetice si ne-verosimile, Bobadil.