îmi privești palmele parfumate
deschise în evantai de nuanțe
spre miază-zi
risipești pământul de pe umeri
amintindu-mi de apele prin care
dansam cu tălpile goale
ca o dezlegare la umblet

nu mai stăm cu fața la cer
soarele negru
trasează urme ca într-un
ritual inițiatic

e târziu
tu îmi aduci cuvinte-ofrandă
eu îți șterg clavicula de colbul
altor treceri prin lumi

să rămânem în firea lucrurilor
plutind cu barca noastră de santal
pe orice apă
în adâncuri stă la pândă fiara
ucigând nuferi