o părăsisem demult într-o gară iarna îmi aduc aminte
deasupra croncăneau niște ciori dar mi se părea doar
pe atunci îmi plăcea mogwai și beam mult cappuccino

pentru că era frig ne-am apropiat fețele nu știam dacă
va fi pentru ultima dată nu știam decât că aștept un tren
iar ea nu scotea un cuvânt din ochii aceia faini cenușii

aș fi preferat să mă înjure în timp ce îmi scoteam încet
mănușile elegante de piele da îmi plăceau acele mănuși
peronul aglomerat de studenți veseli îmi intra în sânge

aș vrea o cafea mi-a zis știi cum îmi place și a lăsat jos
mâinile de pe mine era o dimineață cleioasă și simțeam
că mă ridic de la pământ cu urme de caramel pe umeri