pământul
s-a rostogolit în urechi
țiuie. e cineva lângă mine
o altă piele. nimic din afară
se leagănă ca un câine lobotomizat
mă bâțâi sternul îmi tremură
lăcrimez cu ciudă încerc să reprim emoția inhalării
vreau să trag să mă zgudui să mă sfărâm cu degetele
chircite după o naștere grea
oamenii
intră în mine ca într-o secție de ortopedie
așteaptă un fel de terapie gipsată să-i sudez până
la următoarea rupere. îi văd ghemuindu-se
le cos ochii buzele nările palmele una de alta
apoi țip până se despică întotdeauna simetric
întotdeauna egal. un măr fără sâmburi
[under]
sub piele e mereu loc. fiecare fâșie desprinsă e un mic dejun
regurgitabil. ei își vâră unghiile își vâră mâinile picioarele se bagă cu totul
sub piele sunt țeste care se împung. într-o zi o să iasă din mine. fiecare
își închipuie că e un alt eu
pocnesc
Comentarii
francisc -
mi-a placut partea a doua, aici ideea textului pare cel mai bine reliefata. ma gandesc la faptul ca ideea strofei intai, continuata apoi in celelalte doua parti, e o nastere grea, intr adevar, insa aceasta reticenta fata de umanismul creatiei se bazeaza pe date necesare, dar nu si suficiente. adica, in calitate de cititor, pot oricand ocoli un astfel de scenariu ciclic, care cuprinde atat germenii creatiei cat si o posibila apocalipsa, sau o alta nastere. de remarcat insa logica discursului. si cezura
Ecaterina Bargan -
daca stergi prima strofa o sa iasa ceva dragut. prima expresie e fortata, in rest merge frumos.
Marquise de Sade -
raspunsuri francisc, onorata de trecerea ta pe aici si multumesc pentru aprecierea logicii discursului. dupa mine, este cea mai buna poema a mea de pana acum (si nu ma refer la ce am postat aici) ca stil. cat despre creatie si nastere grea, este de fapt o paralela intre singuratatea, mai bine zis individualitatea omului si apropierea de ceilalti, cautarea sa in lume, informatia, legatura, toate fatetele comunicarii in care eu ma regasesc in celalalt/celalati si invers, plus bariera comunicationala privita ca o depasire a pragului unde poate fi perceputa, de aceasta data, ca o violare a acestei singularitati. caterina, draga mea, nu voi sterge prima parte pentru ca poema nu numai ca "are sansa" sa devina...draguta, ci este un poem bun, daca n-ai inteles bine comentariul lui francisc, el a remarcat "crescendo-ul". este vorba de constructie. e special construita asa. prima parte nu este fortata, ci este oferita ca o ipoteza, avem toate datele de la care va incepe "cunoasterea" dupa aceasta "nastere grea". orice eliminare ar trunchia mesajul, mai mult, am ramane fara premisa comunicarii. multumesc pentru comentariu.
Ecaterina Bargan -
eu, de fapt, nu citesem deloc comentariul lui dorin. vad ca esti foarte increyuta in ceea ce scrii. insa chiar ("caine lobotomizat", "lăcrimez cu ciudă încerc să reprim emoția inhalării", "pămîntul// s-a rostogolit în urechi")?
hialin -
Ecaterina daca o idee nu o poti percepe tu asta nu inseamna ca nu este o idee buna. De exemplu, a doua incriminata "lăcrimez cu ciudă încerc să reprim emoția inhalării" capata diverse conotatii , este o idee buna, sugestiva. In plus ti-am atras atentia deja o data azi pentru acest gen de comentarii. Cum a fost cineva impotriva comentariului tau cum ai reactionat copilareste. Vrei sa stau toata ziua cu ochii pe astfel de comentarii ? Vizeaza textul si argumenteaza si iti promit ca nimeni nu va avea nimic de obiectat. Ialin
Ecaterina Bargan -
lalin, citisem o data ca esti un fel de mesager al editorilor. spune-mi atunci, aceste atentionari le faci din propria initiativa, sau cineva iti spune ce sa imi transmiti?
Ecaterina Bargan -
despre text acum. recunosc, comparativ cu precedentul text pe care l-am comentat intr-o maniera aproximativ identica cu aceasta, este un poem bun, complex, frumos, chiar daca are citeva expresii fortate in opinia mea. si nu pot sa le mai descriu altfel decit "fortate". n-ar trebui sa fie o negatie inainte de "se leagănă ca un câine lobotomizat", fiindca ideea incepe cu "nimic din afară". se simte o mînă sigură în scriitura asta.
hialin -
Da Ecaterina stau toata ziua cu lesa pusa si te urmaresc pe tine si cand faci vreo prostie editorii imi dau drumul din lesa si eu fug cat pot de tare spre calculator si iti mai transmit ce mi-au zis. Ai grija ca deja treci de limita bunului simt. Si este a treia oara cand te avertizez, si spre surprinderea ta, da, o fac din proprie initiativa. Ultima oara ti-am luat apararea, dar daca tu crezi ca o sa mai inghit remarcile impertinente si comentariile de forum, te inseli ? Ialin
hialin -
erata: "te inseli !"
Marquise de Sade -
senzatii si perceptii, vad ca e deja un inceput de poelmica (sa zicem), deci e de bine. ecaterina (scuze ca am mancat e-ul prima oara) crede-ma ca strofa e atent construita. eu merg mult pe asa-zise "stridente", pe ruperi de ritm, de structura chiar. imaginile acelea care-ti par tie fortate sunt la locul lor, nimic nu e intamplator sau epatant in poezia mea. si negatia are rostul ei. incepe cu un univers inchis, unde bajbaim cu ajutorul senzorialului - de-asta avem un caine acolo. lobotomia este co-mu-ni-ca-ti-o-na-la! nu stiu de ce este nevoie sa explic si sa rasexplic! cat despre faptul ca as fi increzuta, ai fost simpatica aici. ;)) nu sunt deloc increzuta, am afirmat cu sinceritate si desigur subiectivitate ca asta e cel mai bun poem al meu de pana acum, asa il consider eu, ceea ce inseamna ca sunt intr-o continua cautare si autodepasire. si da, am siguranta si constiinta propriei valori. sa stii ca eu imi sunt cel mai pretentios critic, cum ar fi si normal in actul asta al scriituri - autocritica si....munca! hialin, ma bucur ca ai remarcat sugestivitatea si dublul mesaj. va multumesc amandurora. ah, si daca tot sunt pe-aci sa eratez: celalalt/ceilalti, desigur :P
Ecaterina Bargan -
nu am habar ce inseamna pentru tine sa iei apararea cuiva, fiindca nu tin minte sa o fi facut. stai fara grija, poate ca si calc pe unde nu trebuie dar stiu cind si cum sa ma opresc. imi cunosc limitele, o sa fiu cuminte. seara linistita sa ai. cu scuze pentru toate interventiile offtopic catre claudia radu, ec
bobadil -
Bun poem, iar daca e sa carcotesc putin e ca are prea multe indicatii "regizorale" aici se vede ca ai simtit nevoia de decor. Cred ca ar merge perfect pe o vizuala, parerea mea. Placut de citit, Andu
Marquise de Sade -
andu, bun ca-i bun ;)). cat despre vizuala, poema e undeva pe un blog perosnal "ajutata" de o poza. nu m-am gandit s-o pun si aici si, daca a apucat fara, las' ca merge si-asa :) zic ca e destul descriptiv, cum ai remarcat si tu. multumesc pentru comentariu.