Sînt așa de subțire și de ușor, încît ultima fecioară dată în pîrg mă încearcă voal de mireasă pe cap; prins cu agrafe colorate în păru-i, mă flutură peste lume, aerul împins în sus de creșterea sînilor ei.
Cîndva se va face femeie și o să fiu uitat în sertarul cel mai de jos. Doar un deget mă va despărți atunci de pamînt și opt sertare de cer.

Da, m-am slăbit de tot! Ah, femeie ti-am spus să nu sufli peste mine în postul mare, m-ai aprins prea tare și ai speriat magii. Acum îți rămîne doar să mă citești și să adormi timp de zece pagini; aceasta nu e decît coperta cărții de citire, vor spune toți, privind ușa îmbrăcată în hîrtie albastră. Dincolo de ea, pe vremuri, doi oameni s-au dat unul altuia, precum două silabe aceluiași cuvînt, și ei pe ei, frunze grase de dud, s-au dat viermilor de mătase, care au țesut la ferestre perdele cu motive de Nazca.

Vezi? Parcă am rămas doar gură și ochi; gura mea cu buze cărnoase și mereu umede, ca o iarbă peste care au trecut melcii; ce întîmplare aceste cuvinte cu vorba-n spinare! Ce întîmplare, om fiind, să cad din sînul lui Avraam și tu, pe cerul gurii mele, să rămîi mută, fară să îți pui o dorință!
Da, și ochii mei, frunze de nuc abia cernite de umbră. Roagă-te la intrarea în Ierihon, cu fața înspre Iordan, îți spun; dacă te uiți la mine de aproape, o să rămîi grea și îmi vei face lăstari.

Ieri, de cinstirea trupului cu privirea, mi-ai spus că umărul meu stîng s-a lăsat prea mult. Vecinii nostri nu sînt așa de aplecați, deși urcă aceleași trepte ca și tine, ai mai zis. Tu nu o să ai loc în lumea celor drepți!
Nu te amăgi femeie, ei cară doar un bidon cu apă plată, eu duc cu mine peste tot, o fîntînă.

Seara, înainte de culcare, te las să bei din mine ca dintr-o ciutură; tu îmi spui o poveste, în care se făcea că eu furam mere domnești din curtea bisericii și sfinții de pe pereți arătau cu degetul în sus; te întreb - și iar nu știi să-mi răspunzi – mă cercau cu frica de domnul sau îmi arătau vîrful pomului, înalță-te Simioane și ia mărul cel mai rotund?
Într-un tîrziu, botez fiecare colț al camerei mele cu numele tău. Pe tine nu o să te fure nimeni, dimineață cînd o să mă trezesc, te voi găsi, indiferent de colțul în care mă voi uita.