printre oamenii cu riduri oblice

imaginea utilizatorului yester

îți amintești că părinții sunt bătrâni
afară plouă de un ceas
te uiți peste garduri vii cu ochii umezi
și fără să faci nimic
iubirea ta intră înflorită în acele momente

același gol în stomac distanța de ei
și o fibrilație apropierea
iei albumul în brațe îl îngropi în halat
aburii tinereții se ridică la cer
ca și cum te-ar recunoaște de undeva

ești o linie verticală de fier
pe care Dumnezeu înaintează
și îți alungește riduri
iar ezitarea lor pare un sărut în somn
ca atunci când visai prima fată

e o lume inegală cu tine
se apropie alt crăciun și râdeți pe skype
pe un webcam oarecare

Comentarii

Un poem de stare, de

Un poem de stare, de reflecţii, un poem de luat în braţe, mai ales că, da, aburii tinereţii s-au ridicat demult...
Şi uite aşa intră lectorul în aceeaşi stare şi caută cu ochii umezi ceva viu dincolo de geam, moment în care un porumbel alb se ridică de pe ramura de salcăm scuturând-o de alb.
Mi-a plăcut geometria ridurilor.
Aş avea şi o nedumerire, dar tac şi recitesc, fiindcă sunt convinsă că totul are logică, artistică sau ideatică, în poemele tale, Paul. Deja se face lumină.
Crăciun luminos! ... fiindcă, da, se apropie şi râde copilul din noi :)

geometria ridurilor

doar pe ea am mizat:) glumesc...
plouă cât pentru vara trecută în târgul tecucilor, e mohorât, numai bine de ieșit la cumpărături, dar neah, e lene mare:)
mulțumesc frumos pentru semn, Mariana! a venit ca vorbele de demult, la timpul potrivit. Crăciun luminos și ție! Cu drag!

- împovărare -

Contrastul ideatic dintre final şi rest e, in fapt, cel dintre vremuri, iar vremurile îndeamnă la meditaţie, la amintiri, la nostalgii. E un text despre împovărare.

da

e multa impovarare. multumesc Adrian!

skype

Un poem reușit, printre cele bune de pe aici.
Mai puțin finalul, nu înțeleg de ce după ce ne desfeți cu imagini parcă venite din Cer cobori pe skype și pe un 'webcam oarecare'.
Este ca un duș rece, este oare necesar așa, ca ultim cuvânt al acestui poem?
Întreb și eu... dar poemul mi-a plăcut, și nu mi se pare chiar așa de împovărat, mi se pare mai degrabă serios, mai puțin (repet) finalul.

-...-

Eu am spus că este un text despre împovărare, nu "un text împovărat"...

dar

e greșeala mea, Adrian! probabil că afirmând "e multă împovărare" A. aka Andu (nu e reglată pecetea), la lumina lumânărelelor (în stânga pentru vii, în dreapta pentru morți) dintr-un adânc de noapte, a concis prelung cele de mai sus. de unde se deduce și ciocnirea frontală cu skype et blah blah. îi mulțumesc pentru aplecare!