Oriana -
Sine cera
ce mă ţine în viaţă
nu se mai satură să mă frângă din afară
dar nu renunţ la această vulnerabilitate
când greierii melopeici înnebunesc sub tâmple
iar sângele îşi trece nisipul prin inimă
îmi repet iubire, ingenuitate, ideal
şi îmi propun
să fie ultima dată când singura dată
nu se întâmplă nicicum precum prima dată
apoi mă închid într-un catharsis lucid
şi pregătesc frângerea lui vreodată
dinăuntru
Poezie:
Comentarii
Sixtus -
Clar, concis, la obiect. Cu o logica impecabila. Dar nu poezie. Nici macar o "singularitate matematica" (sun sigur ca stii despre ce e vorba) care sa posede poezia ei.
Sancho Panza -
din fericire (sau din nefericire) eu am citit textul folosind, probabil, alt cod decat cel al d-lui Manolescu. Si, pentru tensiunea ce creste pana la implozia din final, las o penita.
Snowdon King -
Este periculos sa spui despre un text ca nu epoezie, tinand cont ca stilurile difera si ca acest neobarbilian poetic are sustinere.Autoarea are imagini sugestive, vezi sangele isi trece nisipul prin inima, pumni pe piatra imi apasa diafragma, ea imbina matematica si efemerul cu o eleganta aparte. De stilul lui Serban Sfoarta ce vom spune? Evidentiez.
Sixtus -
Părerile mele sunt, evident,…personale, atȃta timp cȃt nu produc un minimum de argumentare care să le susțină cu oarecare obiectivitate sau, măcar, să încerce. Iar argumente sunt obligat să le furnizez atunci cȃnd doresc să acord o peniță. Ceea ce nu este cazul acum. Prin urmare, mai departe, voi continua cu păreri personale, astfel: 1. Foarță scrie, întodeauna, poezie ceea ce nu se întȃmplă cu Oriana; asta nu înseamnă că în alte ocazii ea nu reușește, de asemenea, să scrie poezie; lucru pe care, atunci cȃnd am considerat că merită, l-am evidențiat și argumentat oferind penițe. Revenind la poeziile lui Șerban Foarță ele sunt, după părerea mea, o sinteză reușită între Ion Barbu și Onirismul estetic al lui Dimov (însuși Dimov continuȃnd filonul barbian fără a deveni un epigon; dimpotrivă). 2. Pentru a se apropia, cȃt de cȃt, chiar și epigonic de Maestru (Ion Barbu), Oriana ar trebui, tot după umila mea părere, să propună universuri poetico-matematice proprii, similare Jocului Secund, care este un univers „deschis” cu sugestii (poetice) infinite care, probabil, nu se vor epuiza vreodată. Ceea ce, în textul de față, nu este cazul deoarece se folosește o logică precisă, univocă. Faptul că în text apar unele imagini interesante nu îl scutește de a fi, în ansamblu, ”închis” deci denotativ. 3. A folosi sugestii matematice sau o rigoare tot matematica in texte poetice nu este blamabil. Mai exista, cel putin, un caz celebru: Omat Kaiam. Dar nici in poeziile sale si nici in cele barbiene nu-si are locul denotativitatea.
Snowdon King -
Probabil te referi la Omar Khayyam. Nu as spune ca autorul se apropie epigonic, nu din intentia de a copia stilul, tehnica barbiliana. Mare atentie la afirmatii de genul epigon. Din contra, prin stil originar si viziune proprie, prin meseria care o exercita si studiile sale, Luminita scrie o poezie pe care o putem defini neobarbiliana doar ca element de referinta. Nici nu mai zic ca difera enorm registrul tehnic, Dan Barbilian fiind un virtuos al cuvintelor rimate, Serban Foarta, de asemenea. Idem si Khayyam, daca tot ti-ai permis sa faci o asemenare.Insa Khayyam nu face exces din simboluri matematice sau figuri geometrice, cum face Sfoarta in Cliquet. rectific la primul comentariu - Serban Foarta, mi-a scapat un S.
Sixtus -
Asa, de dragul dialogului. Eu vorbeam de denotativitatea textului in cauza, denotativitate tributara unei logici "clasice", aristitelice. Si nu despre formatia de baza si despre meseria autoarei. Dar, pentru ca tot a venit vorba, poate ca formatia si meseria ii joaca, uneori, feste. Cat despre Khayyam (mea culpa, i-am scris gresit numele in com-ul anterior) referirea mea la el a vizat rigoarea (matematica a) textelor sale care insa le "deschide" spre multiple conotatii. Iar cand am vorbit de Ion Barbu nu m-am referit la ceea ce percep, de regula, cititorii, i.e. "un virtuos al cuvintelor rimate" ( si ritmate, as adauga) ci la "Spatiul Barbilian" din matematica care, prelungit in textele poetice le ofera aici deschidere conotativa. Ce sa-i faci si aici este vorba de "formatia" autorului, dar exploatata poetic in alt mod. Dar pe tema asta este mult de discutat. Rogu-te, totusi, sa faci urmatorul exercitiu: incearca sa redai discursiv textul Orianei si vezi ce-ti iese.
Snowdon King -
Evident, ritmicitatea este un atribut esential al poeziei cu rima si chiar ( daca nu obligatoriu) al poeziei in vers alb. Nu as putea spune ca poezia (figurile stilistice) Luminitei este lipsita de sensuri, poate doar ca, si iti dau dreptate, un poem poate capata si conotatii filosofice, transcendentale si nu numai imagistice. Si da, Barbu a facut acest lucru. Tocmai de aceea Barbu ramane un poet greu. Nu imi place ceea ce a facut Foarta, elaboreaza prea... sofisticat, mai mult se joaca decat scrie, insa a fost acceptat ca stil ....inedit. Ciudat, se accepta noul si mai putin tendinta posmoderniste pe linii retroclasice. Este o discutie care poate capata amploare. As mai adauga ceva. Sa nu negam ca poetica feminina este orientata mult mai mult spre imagistica si sensibilitate, mai putin pe filosofic. Foarte putine scriitoare au atins cote inalte la capitolul conotatii, Valeria Coman este una dintre ele. Si asta mai la sfarsit, dupa ce a trecut prin cateva volume rimate si ritmate. Sper ca viata, experienta, conjunctura, sa o ajute pe autoare sa atinga si altfel de valente, insa, oricum, ea reuseste sa creeeze si fara sa fie intertrigo, o poezie placuta. Respectele mele.
bobadil -
Eu nu pot decat sa salut cu o reverenta revenirea cu un cont "curat" aici pe Hermeneia a acestui adevarat poet contemporan care este Ionut (al lui) Caragea. Pentru desavarsirea contextului polemic al existentei acestui poet care se auto-intituleaza "nascut pe google" mi-as dori sa isi deschida un cont aici (la fel de curat) si fratele meu mai mic Mihai Zabet, nu de altceva, ci pentru sarea si piperul din polemica dintre cei doi. Revenind la text, ma bucur ca Oriana mai scrie (posteaza) si aici pe Hermeneia. Luminita este o figura remarcabila (in opinia mea) a literaturii romane moderne din diaspora iar textul de fata imi intareste convingerea ca ea a atins etapa unei maturitati stilistice departe de casa. Astept si alte materiale, cu acelasi interes. Iar daca Gorun (dintr-o neatentie pesemne) greseste numele lui Khayyam (whatever) Ionut Caragea scrie "originar" in loc de "original" ceea ce este ceva, asa, ca un fel de far-eseu al culturii. Andu
Snowdon King -
Andu, scriem si comentam degajat. Poate de aceea se mai strecoara greseli de typo. Oricum imi cer scuze. Azi am muncit 8 ore si printre picaturi imi mai aruncam si cate un ochi pe net. Cu fratele tau mai mic Zabet, as avea o retinere la discutii. Nu ca nu ar fi un tip cult, dar m-a dezamagit enorm la faza cu plagiatul. Pe tine, nu?
Sixtus -
Sit-ul asta este „mai curat, mai uscat”. Dar, lăsȃdn la o parte gluma mea indoielnică cu referire la o anumită reclamă de pe la noii, de pe plaiurile mioritice, vreau să spun că discuții de aici sunt mai civilizate decȃt cele de prin alte părți, ceea ce provoacă schimburi de idei, dar nu lipsite, uneori, de simtul umorului, chiar si de o anumită malițiozitate si nu mistocăreală de prost gust. Asa ca, la randul meu, îl salut pe Ionuț Caragea care a devenit activ. Sper sa ne mai intersectăm. Si sa discutam chiar si in contradictoriu.
bobadil -
Pe mine nu m-a dezamagit Zabet la "faza cu plagiatul" si anume chiar deloc. Si eu am fost acuzat de plagiat de nenumarate ori. Nu vreau sa intru acum si aici intr-o polemica pe aceasta tema. Regret insa ca nu m-am intalnit "in virtual" cu un plagiator ca Mihai Zabet, in schimb imi este dat sa ma intalnesc cu un poet nascut pe google in urma unui search nefast ca Ionut Caragea. Dar asta e viata... Andu
Sancho Panza -
Bine ai revenit pe Hermeneia , Andu. Sau...nu? :) Nu-mi mai amintesc...arbitrii meciurilor de box poarta echipament de protectie sau nu? sa-l imbrac sau nu e nevoie? poate ne pastram, totusi, in discutii pe marginea textului Orianei. Sper...
Virgil -
Imi pare rau ca trebuie sa intervin sub textul Orianei si sa comit un offtopic. Dar, nici eu nu ma asteptam ca Andu Moldovan sa fie dezamagit "la faza cu plagiatul" pentru simplul motiv ca si el este un plagiator. Iar ceea ce ma dezgusta cel mai mult aici este faptul ca sugereaza ca nu ar fi plagiat ci ca doar ar fi fost acuzat de asa ceva. Sper ca nu e nevoie sa scormonesc prin arhiva de emailuri a consiliului Hermeneia ca sa demonstrez care este realitatea. Ar fi regretabil daca Andu Moldovan nu s-a dezbarat de naravul asta sau ca il incurajeaza chiar tacit la altii. Iar ca nota separata, daca acast Zabet are si el naravul plagiatului va multumesc ca ne-ati spus pentru ca nu ne intereseaza. Probabil ca ar trebui ca el si cu Andu sa-si "traga" un site al plagiatorilor. Sint convins ca vor avea audienta. Ca internetul e ca vagoanele de tren din Romania. Stiti unde se aduna mustele.
bobadil -
Virgil, imi pare rau nu stiu ce te-a suparat asa de tare sa-mi vorbesti asa pe americaneste in off-topic. La nervi noi aici in Romania ne moralizam copiii, ne pedepsim nevasta cu poprire de la bijuterii o luna sau ne imbatam pur si simplu, nu-i injuram pe altii. Se pare ca in lumea voastra noua de cand cu recesiunea ati inceput sa o luati razna.
Virgil -
Mai Andule, doua probleme. Prima e despre asa zisa suparare. Cred ca ma confunzi cu altcineva in povestea aceea cu suparatul. In al doilea rind, vad ca ai facut o obsesie cu america si cu chestia asta cu recesiunea si cu economia care merge rau si chestii din astea. Pe linga faptul ca ai inceput sa semeni la frustrarea asta verbala cu un pensionar securist care se pricepe la tot ce e america din manualui lui de la stefan gheorghiu, deci pe linga acest ridicol (de care nu sint convins daca iti dai seama) problema este ca eu habar nu am despre ce vorbesti tu acolo si nici nu stiu daca m-a afectat vreodata. Ceea ce tu nu poti intelege este ca acum in america nenorocita este asa de nashpa si este asa de rau cu recesiunea si cu criza si cu dolarul ca noi aici la pacific tocmai ne-am intors de pe o parte pe alta ca ne cam prinsese soarele si ne gindeam sa mergem la niste snorkeling ceva mai incolo sau poate mergem pe Catalina Island. Anyway, mai pe toamna cred ca mergem in Hawaii sau poate in Caraibe. Nu stiu daca ai priceput "meteaforeale" astea dar daca pe tine mieunaturile astea de vulpe care nu ajunge la struguri iti dau vreo satisfactie eu n-am nici o problema sa te las sa le continui dar nu iti imagina ca te afli in zona realului. Pentru ca nu esti si habar nu ai cu ce se maninca america asta. Si esti doar pitoresc. Ti-am spus, la fel de pitoresc ca vecinul de la patru, pensionarul securist si manualul lui de la stefan gheorghiu.
bobadil -
Dragul meu Virgil, nu vreau sa-ti schimbi opiniile si oricum eu sunt un musafir pe site-ul tau si respect aceasta gazduire, dar daca tu zici ca eu ma aseman cu pensionarul securist de la stefan gheorghiu atunci tu esti militianul inca in serviciu de la coltul strazii din galati care a parvenit si acum face parada prin america pe net de cele doua clase mai mult ca trenul pe care le-a capatat la malul dunarii, el fiind acolo recunoscut ca un adevarat intelectual (la fel ca Ionut caragea). Nu as vrea sa evoluam pe directia asta, nu are niciun rost, de aceea as vrea sa inchei aici aceasta divagatie acum si aici. Cu scuze pentru off-topicul la poemul Orianei, Andu
Virgil -
Multumesc Andule pentru spectacol, era sa ma inec de ris. Asa bine nu am mai ris de pe vremea cind Divertisu' facea spectacole bune. Merci inca o data.
Snowdon King -
Revin cu o precizare, pentru a inlatura confuziile. Nu eu il acuz pe Zabet de plagiat, doar am citit ce s-a scris pe Agonia. Am fost dezamagit ca cineva cu atata nerv si pasiune pt scris a ales o astfel de cale. Plagiatul este impardonabil. Mai bine esti cinstit, chiar daca nu te baga nimeni in seama. Actukl creatiei implica sinceritate, verticalitate, corectitudine. Este sacru. Insa, mama ei de glorie...
laurtibby -
Ma bucur nespus de mult ca printre primele citiri dau de un poem atat de elegant prin cursivitate si lejeritate. Este exact genul de poem cu care poti fugi in lume cu o pana prelunga prinsa de glezne, poti zbura cu batai de aripi, poti cuprinde soarele cu mainile fara sa te ranesti. Poem ce miroase a iubire, ce cucereste prin senzualitate, motive pentru care las o penita.
francisc -
ma vad nevoit sa comentez acest text apreciat de majoritatea comentatorilor, exprimandu mi nedumerirea, cel putin. am citit si recitit, si tot nu pot inghiti ceea ce se vrea un poem despre recesivitate si, posibil, renuntare de sine. intai titlul. a folosi termeni de genul "apnee recesiva" deja respinge cititorul, asteptandu se la un text despre agonia autorului, o confesiune cu lamentari si pseudofilosofari banale. primele 2 versuri deschid aceasta profetie cu o apoftegma, un nonsens sau cel mult o aporie. altfel spus, ce ma mentine pe linia de plutire, ce mi face bine, imi face rau. nu pricep cum ceva care pozitiv este, in sine, negativ. iar o logica speculativa, de tip hegelian, nu functioneaza aici, cat timp cele 2 versuri nu formeaza triada, fiind cel mult un posibil pol al acesteia. apoi strofa a doua. doar versul 3 de aici functioneaza ok. cum sangele isi trece nisipul prin inima nu pricep. cum greierii innebunesc nici atat. in plus, sunt expresii uzitate, a caror amortizare nu e realizata de niciun element poetic care ar putea face acceptabile respectivele sintagme. si partea cea mai inacceptabila urmeaza. ultima data cand singura data nu se intampla ca prima data. pe langa efortul care tb facut pt intelegere e un truism, daca nu frizeaza absurdul. adica, pana acum, s a intamplat ca prima data? ce? cand? de ce? samd la final, apocalipsa. frangerea lui vreodata. prea multe deschideri, prea logic. dinafara, acum dinautru. lipseste stilul, limbajul poetic, lirismul si starea de poezie. cat despre barbu sau blaga, e mult prea in urma acest text, fie si pt a i aminti aici.