aceeaşi senzaţie

ca atunci când veneai de pe câmp
cu braţele pline de flori
şi ei te certau că n-ai avut grijă
de tenişii noi

ca şi cum un zid se dărâmă
peste un vas chinezesc

am palmele reci
îmi prind fruntea în ele şi strâng
cum storci un furuncul

apasă!
sunt morţi ce nu vor să iasă din tine
au prins rădăcină şi sug
lumina prin vasele tale de sânge