yester -
22
cu nimănui intră frigul de afară,
noaptea suflă peste întrerupătoare
degetele noastre,
vreți să citiți rânduri de crăciun,
eu mă gândesc la cei plecați dintre noi
din curaj, din prostie, luați ca valurile
înapoi de ocean, împodobiți cu gloanțe,
să lumineze mormintele,
cu speranțele noastre,
de fapt ale voastre, că eu nu știam
nici ce gust are un kiwi,
nu știam de ce ascultă ai mei
radioul pe furiș,
era un băiat din cartier student
la bucurești, pentru mine frate,
când a murit am învățat să înjur,
într-o piață din capitală a căzut,
mă întrebam, ce caută el noaptea la piață,
intrăm în europa,
poate mai sunt și astăzi ca mine,
kiwi are gust acrișor.
Poezie:
Comentarii
Aranca -
un poerm ca o elegie sapata in piatra locurilor noastre comune, din care decupam albastru visat cindva. ca un strigat de neputinta ca o contestare a sacrificiului absolut. versurile aste lacrimeaza undeva mut prin ungherele gindurilor vindute paginilor vietii noastre cea de toate zilele. "cu nimănui intră frigul de afară, noaptea suflă peste întrerupătoare degetele noastre, vreți să citiți rânduri de crăciun, eu mă gândesc la cei plecați dintre noi din curaj, din prostie, luați ca valurile înapoi de ocean, împodobiți cu gloanțe, să lumineze mormintele," ei, ai aflat intre timp ce gust are kiwi. dar lichi? stii cum e?
koga ion -
curaj au și nebunii frumoșii naivi ai marilor decade istorice cred în revoluții, cred real în posibilitatea ca "homo homini lupus" să își schimbe și năravul, nu numai blana socio-politico-economică; în realitate, linia dintre idealism și prostie, așa cum bine observi, este foarte sensibilă, iar granița ce le separă foarte ușor de încălcat, tranformându-ne pe fiecare dintre noi, chiar de la primul pas mânjit pe talpă cu "libertate" (eventual și "egalitate, fraternitate"), în transfugi ai unei alte orânduiri în care dictatura (nomenclaturistă, în cazul nostru) este/ a fost înlocuită de "tirania majorității"; s-a schimbat ceva? cu siguranță, da; înainte, dacă vorbeai, ți se vâra un pumn în gură; azi, ți se recomandă sirop de tuse (dacă, evident, ai bani să îl cumperi); martirul într-o societate democratică este privit ca un stupid, idealistul ca un inadaptat; turma impune ștampilând copitatic în virtutea "dreptului la vot"; mi-aș putea paria sufletul că, dintre cei care au votat Constituția, de exemplu, 99,99 la sută nu numai că nu au citit-o, dar nici nu ar putea să se exprime asupra a ceea ce este (sau ar trebui să fie) Constituția. Cred în curajul eroilor (pseudo)revoluției, dar, în același timp, deplâng prostia lor. Dumnezeu să-i și să ne ocrotească (deși ar trebui să vedem ce facem cu "sfinții").
yester -
Marina, Vasile, vă mulțumesc pentru popas. Accept tonul tău jucăuș-grăbit, Marina, și îmi cade bine, după cum și seriozitatea ta, dragă Vasile, diligentă asupra unui eveniment, pentru mulți confuz, după cum sugerai. Ai dreptate, Vasile, ai umor, Marina. Vă apreciez opiniile. ... și orbii văd sărăcia.
anna -
este de un realism dureros poezia aceasta, si de neiertat usurinta cu care trecem peste moartea celor care ne-au asezat sperantele la loc de cinste... datorita prostiei sau curajului lor, ce importanta mai are acum, atunci trebuia actionat nu era timp de cumpanit, noi am reusit sa gustam mult ravnitele fructe exotice si nu numai ... m-au rascolit versurile acestea, s-a intors in mine vremea aceea de care imi amintesc atat de bine, ca o rana in cutit... sunt lucruri de care aproape uitasem printre cozonaci si sarmale... ei sunt SFINTII nostri, sa le aseze Dumnezeu sufletul, la loc de cinste!
yester -
... cum bine zici, anna, să le așeze Dumnezeu sufletele la loc de cinste. Sărbători împlinite și unice în felul lor, adicătelea, memorabile:)! ... că uitai a menționa... și Marinei și lui Vasile așijderea!