silvius -
Nimeni nu ştie de ce am plecat
În mână cu un felinar de vânt,
mă plimb prin ploaia măruntă şi deasă
şi nu înţeleg de ce mă grăbesc
când nu mă aşteaptă nimeni, niciunde.
Îmi place o anume umezeală şi ceaţă
care nu pătrunde prin pelerina neagră
şi alerg de nebun un cal în călduri
fără nici o ţintă doar mirosind un noroc.
Poate voi ajunge într-o casă uscată,
unde o femeie mirată de drumul parcurs
îmi aşează masa, face patul şi cine mai ştie
ce poate să-mi facă o femeie singură?
Nimeni nu ştie de ce am plecat
cu felinarul acesta care-l umplu cu gaz,
nici eu nu ştiu ce gânduri mai am,
sunt doar un om ravăşit de tristeţi
care aşteaptă să i se deschidă o poartă
prin care să intre victorios în normal.
Poezie:
Comentarii
Dincolo de căldura care, în
andrei bodnărescu -
Dincolo de căldura care, în Muntenia, ne topeşte pur şi simplu, poezia asta cu o ploaie pe care noi o dorim, dar pe dvs. vă terorizează, suferă de caracterul întâmplător (ba chiar contradictoriu) al imaginilor (şi al ideilor). Dvs. ba vă plimbaţi, ba alergaţi cu un felinar în mâini, iar la un moment dat sunteţi şi un cal în călduri (care înţeleg că aleargă, de asemenea, cu un felinar în mâini - ceea ce e mai greu de acceptat). În sfârşit, nu ştiu dacă după toate astea femeia visată chiar o să vă deschidă poarta...
ce e conrtradictoriu?
silvius -
Spui ca în Muntenia e cald, şi-ţi doreşti ploaia noastra, să nu o doreşti, că ar putea să vină sub formă de vijelie cu mulţi litri pe m.p. cum a fost aproape în toată ţara( nu urmăreşti ştirile la TV)şi în ultimii ani, nu a avut un caracter prea întâmplător ci chiar repetabil. Povestea cu felinarul şi calul nu cred că-i grea findcă nu sunt calul, eu sunt doar călăreţul şi pot avea un felinar în mână. În final nu căutam poarta femeii ci una de intare în normal având in vedere actuala situaţie anormală din ţară.
!!!
andrei bodnărescu -
Au! Vai!!
Era vorba de situaţia actuală din ţară? Era o parabolă, iar eu n-am înţeles?! Să-mi fac, prin urmare, mea culpa?!
Zău dacă-mi vine...