de fiecare dată cînd încerc să mă trezesc
încep să număr oi
sau tancuri
pînă ajung la 50 visele dispar
afară zilele se ţin de mînă şi-mi strigă
ţară ţară vrem ostaşi
scuip în palme
îmi fac avînt şi mă arunc
nici o zi nu mă prinde

mă uit în oglindă şi mă întreb
cum dumnezeu voi arăta cînd voi fi bătrîn
dacă aş avea puterea să aleg
mi-ar place să arăt ceva în genul lui kris kristofferson
mă opresc
poate altcineva e bătrîn
şi arată ca mine

în faţa blocului un copil tîrîie nişte bucăţi de polistiren
îşi închipuie că e mecanic de locomotivă
nenea
mă strigă
cît mai e pînă la mama?
un tată
îi răspund
înghit în sec înghit aer cu noduri
basta

ce crimă ce păcat am săvîrşit astă noapte
stăteam pe-un acoperiş mi-am sugrumat numele cu o coardă de pian
sau o pînză de păianjen
mi-am scos cartea de identitate legitimaţia de reporter permisul auto
le-am tranşat şi le-am aruncat în saci de plastic
m-au văzut gunoierii
le-am dat o bere să tacă

de astăzi poţi să-mi spui simplu
omul cu pickamerul
dau găuri în cer să văd
pe unde dracu se moare

nu ştiu ce m-a apucat
de la o vreme scriu cu furie
scriu de parcă l-aş biciui pe cristos
urcă gloabă golgota
scriu de parcă de doişpe ani n-am mai trecut prin confesional
eu nu mai vreau poezie
eu vreau penitenţă

uneori îmi vine să cred că dumnezeu mă foloseşte ca scut uman
în faţa rafalelor de sărăntoci care îşi pun capăt zilelor
ei nu au nici o scuză faţă de mine
dacă eu mă trezesc îmi iau trupul şi umblu
atunci aştept de la fiecare acelaşi lucru
pentru că fiecare zi e un os care face fericit un maidanez
fiecare zi e un pahar de combinată care face fericit un om fără adăpost
azi am mai învăţat încă un lucru
dacă stai la masă cu moartea sau cu tăcerea
nu privi în ochi
doar cînd se duce la budă
tu bea-i paharul şi fugi

cînd o să cresc am să mă fac
baronul Münchhausen
am să călătoresc pe o ghiulea
să-ţi fiu mai devreme aproape
cînd o să mai cresc puţin
o să învăt tîmpenia aia de engleză britanică
iar cînd o să cresc de tot
mă voi crede poet şi voi scrie despre toate acestea