în ziua aceea chiar nu mă grăbeam
dirijorul își muta în altă orchestră notele ca pe niște mobile vechi, cu valoare sentimentală
adormisem privindu-l de la etajul zece strada m. moreno colț cu frizeria
își mângâia obosit fluturii negri adăpostiți în fracul său
de jongler
păream eu și el capătul aceleași baghete care scormonea aerul
atât de uriașă era vara aceea
atât de uriaș mi era somnul
n-am spus nimănui nimic
l-am primit cu toate gamele și toate culorile
glorios zdrențuite
i-am dat o cafea, ne-am împărtășit mărunțișuri, am râs preț de câteva secunde
m-a intreabat foarte des cât e ceasul, se grăbea
liniștiți-vă, i-am spus, eu chiar nu mă grăbesc în ziua aceasta
dar mi-a sărutat mâna politicos și a ieșit din cadru
lăsându-mi la plecare , pe fond de somn indigo,
fracul bagheta și diapazonul
nu știu ce să fac cu ele, domnule dirijor, eu nu
ba da, ba da mi-a raspuns
salutând complice
vioara întâi
ce tocmai mi se desvelea în piept