ea mă iubește în fiecare zi
îmi pune la ore fixe picături în ochi
mă hrănește intravenos îmi spune zâmbind
baby astăzi postim avem glucoză
cu aromă de miere sălbatică
femeia mea e caldă ca o bere brună
uitată în portbagaj eu sunt misogin
spre seară vom merge amândoi pe străzi
cu ochii închiși pipăind aerul și lumea
ca un foc înăbușit atâta larmă iubito
de parcă toate lucrurile au ajuns
odată cu noi la orgasm
o curva își strigă peștele
îi rostește numele pe silabe
ca și cum l-ar citi dintr-o carte
Gabriel adoarme pe bancă
acum nu se mai teme de sunete
își ține mâinile între picioare
ciudată poziție pentru un bărbat
șoseaua ca un șarpe turbat
se lasă hăcuită de mașini
probabil chiar în clipa aceasta
un mafiot își va aprinde trabucul
de pulpele unei grăsane care se gâdilă
un câine îmi linge degetul mare
poate-am murit râd la o babă
își face cruce deci exist
alina se tunde de tot cică asta
îi va pune în evidență ochii
mă amuz gândindu-mă distrat
câtă pornografie involuntară
găsesc unii prin poeziile mele
Comentarii
alma -
Găsesc aici ceva simboluri dar mă întreb dacă nu cumva sunt găselnițele mele și doar coincidențe lumești în poem. Versul "își face cruce deci exist" vine salvator. Cu ceva lucru pe strofele 1, 2, 3, 4, ar putea ieși un text bun.
vladimir -
Alina cam cat ar trebui sa lucrez strofele respective ca sa ajung sa-ti excit simtul estetic? Nu de alta dar nu stiu de unde sa incep pentru ca mie strofele nu mi se par rele... cat despre gaselnitele cu pricina imi permit sa iti sugerez sa citesti poeziile si trecand de nivelul strict literal, unii dintre noi nu ne multumim doar cu o bucata de realitate. P.S. Pana si fragmentul care se refera la tine contine in el altceva ;)
Aranca -
nu as vrea sa intru in zonele erogene ale ideilor...textul e totusi interesant mai bine zis, apreciez strofele 1,2 si 5; cu alte cuvinte le-as citi numai pe ele... ma amuz si eu gindindu-ma cite chestii se mai gasesc pe ici-colo... "mă amuz gândindu-mă distrat câtă pornografie involuntară găsesc unii prin poeziile mele"...
vladimir -
Aranca multumesc pentru feed-back... desigur acesta nu e necesar sa fie in intregime favorabil creatiei autorului sau invers... oricum nu e vorba despre eros aici ci poate iti va parea paradoxal... de agape... daca te-ai referit la ce am scris in raspunsul pentru Alina atunci va trebui sa iti spun ca excitatia reprezinta un proces fiziologic in care un organ/o celula etc raspunde intr-un anume fel unui stimul intern/extern si nu are legatura cu zonele erogene decat in masura in care acestea pot reprezenta o diferenta specifica pentru genul proxim amintit. Da, in partea de final am fost sarcastic... recunosc. Oricum sunt mandru de poemul acesta pentru ca se pare ca am reusit ceea ce faceau cei vechi :) Alte opinii?
francisc -
chei de lectură: (“iadul e în spatele cerului” Aglaja Veteranyi) strofa 1 : iubirea cea de toate zilele, ptr a-si merita numele, tb trecuta prin focul răului/grijii/rutinei/problemelor, tb împământenită, rezistenta ei presupunând “a pune” picaturi in ochi adica a dezveli a re/vedea ascunsul din lume- sacrul- al reda lui insusi ptr un statut meritat al indragostirii; dar, daca iubirea re/pune ea, oarecum vicleana spre binele tuturor, cere sa “postim” sa ardem/depasim/san e pregatim ptr ceea ce e important asa cum trebuie. Recuperarea vederii adevarului e posibila prin aceasta retinere a privirii/cunoastere exclusiv in scopul decriptarii, altfel, se ramane la suprafata sensurilor si a lucrurilor dupa cum se va vedea la final. Glucoza, cu mierea salbatica, hrana a preotilor si a magicienilor, e reminiscenta profana a posibilitatii recuperarii sensurilor (ancestrale?) prin iubire, un intermediar pana la urma strofa 2: daca “ea ma iubeste in fiecare zi” adica neconditionat asemenea copiilor sau ingerilor, dar, important apoi, prin proba raului, se pune intrebarea de unde starea de fapt, una a "larmei", a zgomotului adica de unde aceast bruiaj, aceasta segmentare a adevarurilor si denaturare a lor? de ce e necesara la modul absolut iubirea? Raspunsul se da “cu ochii inchisi”/contempland, inchizandu-te in sine ptr ca ochii, limpeziti, sa vada putrezirea lucrurilor, perisabilitatea lor. prima explicatie a decaderii: misoginismul, indiferent de sex, al fiecaruia, asa ca prezenta negativului si succesul lui se explica prin faptul preamultului masculin care ne domina orice aspect al vietii, un misoginism cultural si nu numai. Orgasmul lumii e orgasmul iubitilor care implineste. Exista insa o prostitutie a lucrului care manipuleaza sexualitatea lucrurilor strofa a 3-a: iata cum: cuplul “curva”-“pestele” sunt primul adevar relevat de iubire, subit, ca desacralizare a ei. Curva-magdalena- si pestele –iisus- sunt personaje etern actuale, zugravite caricatural/grotesc. Iubirea profana isi releva aici limita: nu poti iubi cu teama, cu bani, adica nu poti face comert cu iubirea ta, tradarea ei inseamna tradarea lumii si, implicit, razbunarea ei. Comicul oarecum absurd vine din incercarea magdalenei de a silabisi/recupera numele iisus (ceea ce e peste mână) in timp ce gabriel (arhanghelul) doarme/e impacat/linistit nemaifiind terorizat de apocalipsa iubirii cat timp se incearca-indiferent cum- revenirea la origini, la ceea-ce-se-știe prin experintele-limita radicale: dragoste, suferinta, moarte etc. Barbatul sta aici intr-o pozitie ciudata ptr ca este, intr-un fel, feminizat, redus, impartit, despartit de natura lucrurilor; fireste, orice femeie este un barbat deghizat….barbatul de aici e cerșetorul dragostei strofa a 4-a: dezvolta teza ascunderii sacrului in profan si descoperirea acestuia prin iubirea absoluta: șoseaua/lumea e un sarpe/ispititorul/exterioritatea care te pierde/hacuieste/inghite incat nici nu mai stii ce cauti si daca cu adevarat cauti ceva sau esti, pur si simplu. Mafiotul aici e inselatorul, grasana e magdalena care s-a vandut usor, ptr gadilat, ptr un ideal hedonist; scenariul grotesc se desfasoara aici fara ezitare strofa a 5-a: fara ezitare, se traieste sub semnul “degetului mare” al vointei/al fortei animale care face semn si este urmata de cainele (cerberul autohton, o umbra a arhetipului, la fel ca si celelalte) deoarece-se pare- este inselat, cheia inselaciunii fiind de tip mafiot. “Baba” isi face cruce, ea nu iubeste decat cu teama, ea este in fapt, Magdalena-grasana care a ratat ptr ca nu a riscat suficient. Postulatul cartezian de tipul cuget deci exist aici, din perspectiva babei devine voiesc, deci exist, ceea ce e o solutie, dar marginita atitudinea “distrata” a poetului e miza acestui poem: alina se tunde/cauta schimbarea/reinceputul lucrurilor, ea acea nostalgie/incredere a finite umane de a schimba lumea. Finalul-protest arata de ce iubirea a fost si este importanta: ea arata ca se poate trai unde e iadul? Acolo unde inca se fierb copiii in mamaliga al dvs, francisc, pazitorul de chei
vladimir -
Francisc multumesc lui Dumnezeu pentru ca cineva a fost curios sa ridice poalele acestei poezii scrise in limbaj slobod tocmai pentru a ascunde spiritualul... ai intuit perfect: e vorba despre iubire si stadiile ei. Ar mai fi dar nu vreau sa ma explic... uite Gabriel... "acum nu se mai teme de sunete"... asta are legatura cu trambitele apocalipsei... Iisus este pestele pentru ca este Ihtus... Maria din Magdala nu rosteste numele Iisus ci e vorba de Emanuel, asa cum sta scris in cartile proorocilor... etc Initial era vorba despre "un câine îmi suge degetul mare" pentru a sustine ideea subliniata si de tine a vointei... cerberul este cainele gresit directionat, prins intre lumi, el nu mai este companionul/aparatorul ci instrumentul justitiei divine, el nu mai are suflet dar se afla intr-un exces al ratiunii (capetele) dar apoi am considerat ca este de ajuns sa spun "linge" pentru ca e de ajuns pentru o atingere ce nu are cum sa fie mangaiere. Finalul pe langa sarcasm e si un hint pentru cine are chef sa caute :)
Aranca -
vorbind asa de una singura pe ultimele rinduri ("Finalul pe langa sarcasm e si un hint pentru cine are chef sa caute ":) nimeni nu are chef sa caute si nici nu are nevoie de hinturi doar ca din motive obiective in ceea ce priveste textele postate le citesc chiar cu voce tare (sa vad cum suna- un exercititu mai vechi, din alte vremuri) si e pacat (de poezia ta sau a altora) sa nu spun; insa mi s-a intimplat sa mai intilnesc si am tacut, dar nu-i normal.... unde era agapa aia? la trei sarmale?
Sapphire -
Nu cred că este nevoie să interzicem prin regulament comentariile ironice; au savoare uneori, dar în anumite limite. Aranca, te-aș ruga să le respecți pe cele dictate de respectul reciproc. Mă refer la ultimele tale două propoziții, din ultimul tău comentariu.
vladimir -
Aranca... agape e una si agapa e alta... la fel cum, apropos de "cautare" episteme si doxa nu reprezinta acelasi lucru... in materie de "chef" si "hinturi" iti dau dreptate, lumea e futila... insa din respect pentru o posibila exceptie nu m-as hazarda sa lansez judecati universale. Nu ma deranjeaza ironia ba chiar o apreciez de aceea as vrea ca in subsolul textelor mele sa te simti libera sa incalci toate regulile acestui site... am sa cer ingaduinta din partea proprietarului siteului ca tu sa poti spune orice si oricand, pe orice fel de ton sub textele postate de mine... nadajduiesc ca astfel, avand acest spatiu anume destinat defularii, restul comentariilor tale sa fie la obiect. Totusi nu e deloc vina mea ca in poeziile pe care le postez unii vad numai p... si pierd din vedere textul... iar aici daca nu ai chef sa cauti mai departe judeca poezia mea doar pana unde o poti intelege caci ea are sens si la nivelul la care te-ai situat... asta insa nu-ti da dreptul sa-i impiedici pe altii sa gaseasca si altceva. Cat despre "Trei Sarmale" au cei de acolo un bors de gaina delicios si niste lautari deosebiti... as zice ca sunt si profunzi dar n-as vrea sa te supar... tu si prietena care ti-a vorbit despre acest han sunteti oricand binevenite.
Aranca -
Actaeon, referitor la ultimele tale fraze, nu stiu la ce prietena te referi, acolo am fost de mai multe ori. referitor la "Totusi nu e deloc vina mea ca in poeziile pe care le postez unii vad numai p... si pierd din vedere textul... iar aici daca nu ai chef sa cauti mai departe judeca poezia mea doar pana unde o poti intelege caci ea are sens si la nivelul la care te-ai situat... asta insa nu-ti da dreptul sa-i impiedici pe altii sa gaseasca si altceva." mi se pare chiar o dovada de futilitate.