aș vrea să mor privind un zarzăr înflorit și plouat
să fie aproape seară canapeaua spre geam mâna

dreaptă pe cartea dragă cealaltă pe cana cu sirop
de agrișe
îmi vei șterge palmele și colțul gurii cu șervetul

te voi lăsa să povestești orice cum lași un copil să
doarmă aș vrea să te mai pot auzi
dar aerul din cameră e puțin prea puțin pentru mine

și simt cum mi se răcesc obrajii degetele fruntea am
să închid ușor ochii
lacrimile tale se vor topi sfârâind
aburul lor
se va ridica în măgura camerei peste părul tău îmi vei
trage o mână
ca atunci când ne împăcam cred