femeia cu umbre

imaginea utilizatorului Virgil
aproape departe

la capătul străzii mele stă o femeie cu umbre
le vinde pe nimic să scape de ele
într-o zi i-am cumpărat una
am pus-o în casă în vaza cu umbre uscate
apoi pe pereți s-a prelins prin dulapuri
s-a făcut noapte
a atins tavanul cu degete lungi
mi-a spus că e bine la mine
și că sîntem amîndoi
un fel de aproape
departe

femeia aceea nu mă cunoaște
ea vinde doar umbre
la capătul străzii
i-am spus într-o zi că umbrele ei
sînt ciudate aparte
a zîmbit s-a prelins
prin mine s-a făcut noapte
m-a atins cu degete lungi
mi-a spus că e bine cu mine
și că sîntem aproape
amîndoi departe

Comentarii

nu știu dacă e chiar un experiment, dar storfa secundă are prea puțin ca să devină o tautologie reușită. felicitări pentru riscul asumat.

La Praga se dau minunate spectacole de umbra si lumina : Black Light Theatre. Pare Oxymoron dar nu e. Pe mine ma framinta un fenomen optic : de ce umbra nu are si ea umbra?

o femeie isi poarta umbrele printre mobile, te locuieste o vreme fara sa stii, impalpabila si atit de aproape...este doar o proiectie, o holograma a celorlalte umbre dorite, uscate deja intr-o vaza a amintirilor sau doar dorinta ei de a fi linga tine aproape departe? e o atmosfera stranie despre tine si femeia umbrelor tale. poate "vinde doar umbre la capatul strazii" sau poate se desira/prelinge la nesfirsit intre noapte si tine, cautindu-si penumbra. sau vinde doar umbre pe nimic sa-si rascumpere sufletul pierdut. stii sa o intrebi?

bineinteles:) geometrie descriptiva.

hecatonhir, a fost un moment lucid de alegere si am ales sa o scriu si pe a doua. probabil ca in timp voi afla daca am ales bine. dar cu siguranta nu am vrut o simpla tautologie.

nepotul lui rameau, cred ca umba nu are umbra pentru ca nu exista. umbra nu are statut ontologic. umbra e doar absenta luminii. la fel ca tatal ei, intunericul

aranca, te joci cu umbrele. sincer sa fiu nu cred ca stiu sa o intreb. prefer sa o descriu. de data asta. "geometrie descriptiva." cum zici tu