îmi place. e acea intimitate cu care m-ai obișnuit și care induce o stare de confort. o stare ce vine din duios, stare în care nimic nu poate fi mișcat de la locul lui. este posibil să fiu subiectiv, dar oare cine te-a citit cu mai multă prețuire și atenție în vremuri?! când același ton familiar trezea în tânărul de atunci respectul pentru ceea ce scrii. respect păstrat cu drag. aha, un poem care mă proiectează direct într-o tandrețe specifică ție. pe la noi plouă turbat. las și semnul meu de apreciere cu foarte puține rezerve, nedemne de amintit. mi-era dor de acest poem :)