amintirile
film de scurt metraj cu final incert
balansat între două iluzii de înger
și cealaltă față a materiei îmbrăcând fantome
pe Ana am întâlnit-o în orașul trist
mergând încet printre morții
din tablouri
Ana era frumoasă când dormea
cu brațele istovite în pământ
crescute copaci
proiectată într-un unghi de materie
Poezie:
Comentarii
Ioana Dana Nicolae -
Ioana, ai început destul de sobru, cu o definiție, dar interesantă a amintirii ca film cu final "incert", sigur, nu știi niciodată până unde-l vei desfășura, continui cu o imagine delicată:" între două iluzii de înger"și termini prima secvență descendent, cu o imagine mai puțin inspirată:"și cealaltă față a materiei îmbrăcând fantome" care mi se pare forțată puțin.Apoi portretul Anei, expresiv, fascinant "mergând încet printre morții din tablouri", la fel și-n ultima secvență în care prinde rădăcini, se leagă de materie ca-ntr- un desen suprarealist
Miruna -
cred ca textul acesta merita o penita nu numai ca intreg, ci mai ales pentru a doua strofa. acolo spune mai mult decat oriunde in poezie, acolo transmite ceva.
Ioana Dana Nicolae -
Ioana, te rog corectează, șterge subtitlul și adaugă dedesubtul poeziei: apărută în revista "Neliniști Metafizice", nr icsulescu. Ok?
bakemono_ella -
dragele mele, comentariile voastre releva faptul ca ati simtit poezia, ca ati rezonat cu mine si asta ma bucura mai mult decat orice altceva. si Ana era gand... (ioana, am facut intocmai, multumesc de corectare!)
cami -
Îmi place foarte mult. Imaginile mi se par inedite, dar ar trebui să citez aproape toată poezia.
bakemono_ella -
cami , multumesc de sincera ta apreciere, si daca nu ma insel, e prima oara cand lasi un semn al trecerii tale. Anuska mea e un gand, cel mai frumos dintre toate.... te mai astept. queen ella
andreea iancu -
" Ana era frumoasă când dormea cu brațele istovite în pământ crescute copaci proiectată într-un unghi de materie", strofg asta a reusit sa imi proiecteze mi si mi de franturi de imagini diferite care vor sa se intregeasca. acel unghi de materie e ireprosabil. ioana, unghiul iti da atatea posibilitati si perspective si orizonturi incat acea materie, si este acea, poate fi doar aceea. ea mereu isi schimba acel rost ( pozitia si viteza) de comunicare cu altceva, acea interactiune. pt ca avea parte de unde continue sau cercuri sau forme neregulate care provoaca acea imagine care la randul ei potenteaza ceva. felicitari, mie mi-a placut foarte mult,
bakemono_ella -
medeea, multumesc pentru comentatiul tau si pt penitza. Ana e gand. ai reusit sa rezonezi foarte bine cu mine, si implicit cu poezia. queen.