Tată de duminică

imaginea utilizatorului skylander
pentru Iulia

azi am fost în cetatea care mi-a lăsat
visele familiale baltă în spiritul epocii
de heirupist ghetou comunist

iulia e o ființă firavă și zbenguioasă
cu tătic mai mult virtual
o simplă îmbrățișare
îi bucură ochii pînă la lacrimi
și
mă doboară cu dragă inimă

azi-mîine e femeie în puterea cuvîntului
dar instinctul meu de rara avis
o simte suavă și mică
prea mică pentru tine lume
minuneo
și dezastro ce ești

cînd era chiar mică-mică
treceam amîndoi pe lîngă Combinatul Chimic
atunci ca și acum o ruină
și ea
minuneo
și dezastro
m-a întrebat despre tine și
m-a întrebat despre noi:

tati pe-aici a fost răsboi?

Comentarii

bun venit pe hermeneia. un text cu un aer nou, diferit

Bun (re)găsit Virgil. Încep prin a-mi cere scuze pentru reacția mea la ștergerea fostului cont de autor. Se pare că nu doar la mine răspunsurile voastre pe mail intră la coșul de gunoi. N-am căutat acolo și credeam că nu am fost acceptat, de unde și neînțelegerea. În fine, de data asta am căutat peste tot și bine am făcut pentru că, iată, contul meu e activ. Ergo, îmi fac mea culpa și mă bucur să fiu membru al comunității Hermeneia. Sper să fie într-un ceas bun și spre un reciproc folos, autor-cititori. Cu mulțumiri pentru aprecierea textului de față, amical...de cursă lungă, George cel Asztalos

Dacă îmi spune cineva că poezia și mai ales foamea noastră de poezie, de un anume tip de poezie, nu sunt subiective, se ceartă rău cu mine. Uite cum se ia una bucată istorie comună, cum se apropie obiectivul de fețele personajelor principale, atât de aproape până când totul nu mai este decât un iris imens, atât de aproape încât nici nu-ți dai seama când ți-ai apropriat, fără voie, istoria. Care nu mai este deloc comună. Virgil are mare dreptate, este un altfel de poezie, un altfel de scris, și pentru aceea îl evidențiez. Absolut subiectiv.

Nu va trece mult și vom dărîma toți acești mastodonți bolnavi și inutili, vom euthanasia mașina lor ruginită de menținut viața pe căi artificiale, vom ara locul și vom reîncepe prin a planta pur și simpla iarbă. Și atunci Bianca, abia începînd de acolo, va fi pace...:) Crucit între minuni și dezastre, cu mulțimiri pentru aprecierile tale sincere, oricît de subiective, amical da' drăgăstos, george cel asztalos

Bun venit si din partea mea! Buna poezia, in special finalul!

Bun (re)găsit și ție Alina. Mă bucur sincer pentru aprecierea ta. O surpriză frumoasă. Mulțumesc. Amical da' drăgăstos, ști tu.